Europa va sfîrşi ca Uniunea Sovietică?

 Le Monde

Cei care au analizat în anii 1980 declinul şi apoi prăbuşirea imperiului sovietic pot constata cu uimire unele analogii cu situaţia actuală a Uniunii Europene, afirmă François Heisbourg, consilier special al Fundaţiei pentru Cercetare Strategică (FRS) de la Paris – o instituţie franceză de tip think-tank, fondată în 1992-1993 de fostul ministru al apărării, Pierre Joxe. În ambele cazuri, asistăm la o pierdere a vitalităţii economice, cu aceeaşi erodare a creşterii, în pofida diferenţelor dintre sistemele economice respective. Se constată mai ales o dificultate de gestionare a contradicţiilor inerente diferitelor proiecte ideologice şi politice. În cazul UE, ideologia aflată la baza ei, aceea “să nu se mai repete niciodată”, moştenită de la cele două războaie mondiale, va mobiliza din ce în ce mai puţin viitoarele generaţii.

UE traversează o “criză existenţială”, pentru că am vrut să construim o monedă comună fără să prevedem instrumentele de guvernanţă federală şi mecanismele fiscale de transfer fără de care nu există un viitor pentru euro. Pe plan economic şi social, Portugalia şi Finlanda, de exemplu, sînt şi vor rămîne diferite, aşa cum sînt Alabama şi Alaska sau regiunea braziliană Nordeste şi statul Sao Paulo. Spre deosebire de noi, India, Brazilia sau Statele Unite îşi gestionează cu succes divergenţele regionale comparabile cu ale noastre, datorită instituţiilor federale.

UE se confruntă cu un paradox: constatarea că euro nu poate fi salvat fără instituţii federale şi respingerea soluţiilor federale de către lideri şi cetăţeni. Existenţa Uniunii este ameninţată dacă euro dispare: fără euro, piaţa unică nu va rezista mult timp şi nici libertatea de circulaţie. Pe de altă parte, euro nu poate fi salvat decît printr-un tratat federal între statele membre ale zonei euro. Dar puterile şi instituţiile politice ale unei eurozone care percep un impozit federal şi gestionează un buget substanţial nu ar fi prin definiţie ale celor 27.

Ar fi în stare UE să-şi păstreze un rol substanţial în contextul unei asemenea transformări – a cărei probabilitate rămîne condiţionată de acceptarea instituţiilor federale de către opinia publică din ţările din zona euro, perspectivă puţin probabilă? Dacă euro moare, moare şi Uniunea; dacă euro reuşeşte să prospere, nu este sigur că Uniunea va supravieţui. Contrar temerilor exprimate de preşedintele Sarkozy în discursul pronunţat la întîlnirea cu ambasadorii, din august, sfîrşitul euro şi al Uniunii nu ar însemna întoarcerea la războaiele din trecut. Ele erau provocate de pretenţii hegemonice ale unor puteri europene dinamice şi nu de slăbiciunea unor state.

Salvarea euro prin crearea unei eurozone federale ar genera alte provocări strategice. Cum să concepi o politică europeană de securitate şi de apărare dacă Regatul Unit ar fi în afara jocului, iar opiniile majorităţii partenerilor noştri europeni sînt mai puţin ambiţioase decît cele ale ţării noastre? Cum să se evite ca ţările din Europa centrală să nu aibă din nou soarta de zonă-tampon între Europa occidentală şi Rusia? Dacă salvăm euro, vom avea şansa să construim o Uniune nouă.