Domnul întrupându-Se se identifică cu tot omul

Una din sărbătorile mari ale Maicii Domnului este Bunavestire, pe care am prăznuit-o la 25 martie. Ne-am amintit acum de ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit-o pe Sfânta Fecioară că ea Îl va naște pe Mesia (Luca 1, 26-38) și acum se zămislește dumnezeiescul Prunc în pântecele său, prin puterea Sfântului Duh.

Marea lucrare ce are loc la Bunavestire o rezumă troparul sărbătorii: „Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, fiu Fecioarei se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru acesta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine”.

Fiul lui Dumnezeu se face om ca să-i dea omului posibilitatea de a se îndumnezei. Domnul Iisus Hristos a pus accent pe numirea Sa de „Fiul Omului”: „El a insistat să se numească Fiul Omului pentru a arăta că, deși e Dumnezeu, S-a făcut cu adevărat Fiul Omului El însuși”.

S-a făcut fiu Fecioarei. De ce? Ne spune Părintele Dumitru Stăniloae: „Nașterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioară a ținut seamă de neputința imanenței umane de a se mântui prin ea însăși, de a sparge în sus orizontul închis al umanului supus repetiției și morții, de a încadra pe toți cei ce se nasc din Hristos după har în șirul celor «născuți» din Dumnezeu”.

Este grăitoare în acest sens și slujba praznicului: „Taina cea din veac se descoperă astăzi și Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului se face, ca părtaș fiind la ceea ce este mai rău, să mă împărtășească pe mine din ceea ce este mai bun. Amăgit a fost odinioară Adam și dorind să fie Dumnezeu, nu a fost. Iar Dumnezeu se face om, ca pe Adam să-l facă Dumnezeu”.

Consecințele sunt enorme. Domnul Hristos asumându-Și firea noastră, ne face pe noi toți frați ai Lui. În Evanghelia Judecății Universale, referitor la cei ce au lucrat faptele milei trupești și sufletești, Mântuitorul ne spune: „Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau, străin am fost și M-ați primit; Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine” (Matei 25, 35-36).

Domnul întrupându-Se se identifică cu tot omul, cu întreg Adamul. Atitudinea noastră față de oameni e de fapt atitudinea față de El.

Povestirea spune că o mănăstire vestită a decăzut. Vocațiile s-au împuținat, credincioșii n-o mai cercetau, iar bătrânul ei stareț era dezamăgit. Dorind să afle cauza acestei stări de lucruri, s-a dus la un mare duhovnic, care i-a spus: „Din mănăstirea voastră a dispărut dragostea și spiritul de comuniune. Într-unul dintre viețuitorii mănăstirii voastre este deghizat Hristos și voi Îl neglijați. Cum doriți să vă meargă bine?”

S-a întors acasă și  le-a spus puținilor călugări ce mai rămăseseră aceste lucruri. Toți s-au problematizat și se întrebau: în cine S-a deghizat Hristos? În paraclisier? În portar? În eclesiarh? În bucătar? Oricum, au început să-i trateze pe toți cu multă dragoste și atenție. Rezultatul? S-au înmulțit vocațiile, lumea a început să caute din nou mănăstirea, atmosfera era una minunată.

Sărbătoarea Buneivestiri, pe care am prăznuit-o acum, ne descoperă două direcții în care este dirijată atenția noastră. Pe de o parte o preamărim pe Maica Domnului, care a primit să-L întrupeze pe Domnul Hristos, pe de altă parte suntem chemați să fim atenți cu semenii noștri, care sunt frații Lui.

După Bunavestire, Maica Domnului a făcut un act de tandrețe și de filantropie, vizitând-o pe verișoara sa Elisabeta care era însărcinată în a șasea lună cu Sfântul Ioan Botezătorul. Și a rămas cu ea trei luni până a născut. Maica Domnului, de îndată după întâlnirea cu Arhanghelul Gavriil și după ce a fost adumbrită de Duhul Sfânt, a alergat la Elisabeta ca s-o copleșească și pe acesta și pe fiul ei nenăscut încă, cu harurile primite.

† Arhiepiscop și Mitropolit ANDREI