Din istoricul unei cărţi fundamentale

Lungu-i drumul Clujului
Da-i mai lung al dorului”

Dorinţa de a avea un dicţionar mai mult sau mai puţin complet al limbii române a apărut demult în mintea unor oameni de valoare, pentru că, aşa cum relata încă Confucius (551-479) „Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii”.

Da, e lung drumul Clujului, dar este şi întortocheat. La fel de lung a fost şi drumul Dicţionarului Limbii Române editat de Academia Română. A început la Bucureşti, apoi la Iaşi, şi, în sfîrşit, a ajuns la Cluj, de unde unele părţi s-au întors din nou în celelalte centre academice. Cine doreşte să parcurgă lungul drum a fundamentalei lucrări lexicografice a limbii române îi recomand cu căldură să citească cu atenţie valoroasa carte a reputatului lingvist clujean Gabriel Vasiliu, intitulată: Sextil Puşcariu şi Dicţionarul limbii române, apărută recent la Editura „Argonaut”, Cluj-Napoca, 2011, 465 p.

Iată ce spunea încă în anul 1927 Sextil Puşcariu despre dicţionarul în discuţie: „Istoria dicţionarului, la noi, Românii, cuprinde aproape toate stadiile de dezvoltare ale dicţionarului în general, dar dă, în acelaşi timp, o imagine în mic a curentelor mai importante pentru evoluţiunea noastră culturală”. Este normal ca în elaborarea unei lucrări atît de vaste să se ţină seama de evoluţia în timp a lingvisticii, în general şi, în special a lexicografiei în plan european. Toate etapele elaborării dicţionarului amintit sînt descrise cu lux de amănunte în cartea lui Gabriel Vasiliu. Amintim cu această ocazie că G. Vasiliu a dedicat şi alte lucrări importante vieţii şi activităţii eminentului lingvist şi om de cultură Sextil Puşcariu. Sînt relevante în acest sens volumele: Sextil Puşcariu, Director de publicaţii, 2004, 367 p.; Sextil Puşcariu, latinitate şi ortodoxie, 2006, 203 p.; Sextil Puşcariu în gîndirea contemporanilor, 2008, 275 p. În total, cele patru volume însumează peste o mie trei sute de pagini, ceea ce nu este uşor de realizat.

Am pomenit de lungul drum al elaborării dicţionarului respectiv, amintim că a durat peste un veac, 105 ani, timp în care şi-au adus contribuţia cei mai de seamă lingvişti din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Cernăuţi. Amintim doar cîteva nume din Cluj: Th. Capidan, N. Drăganu, V. Bogrea, C. Lacea, G. Giuglea, E. Petrovici, S. Pop, Şt. Paşca, I. Breazu, Al. Procopovici, D. Macrea, V. Breban şi mulţi alţii din generaţia tînără (îmbătrînită şi ea). Graţie lor, dispunem de un dicţionar de talie internaţională, de o valoare inestimabilă.

Trebuie să recunoaştem că Sextil Puşcariu a fost un lingvist complex cu deschideri largi, a avut vaste cunoştinţe de romanistică, germanistică, dar şi de slavistică, fapt uitat în ultima vreme, însă el a audiat cursurile unor mari slavişti ai vremii, precum A. Leskien, V. Jagiè, Jireèek etc. A fost în relaţii apropiate cu N. S. Trubetskoy şi S. Karcevski şi cu alţii.
Volumul de faţă este secţionat în Introducere (5-42), ce prezintă un scurt istoric al lexicografiei române, în care se discută perioade A.T. Laurian şi I. C. Massim, B.P. Haşdeu şi Al. Philippide.

După cum era şi normal, cea mai bogată în informaţii şi mai amplă este perioada Sextil Puşcariu (43-396). Cititorul găseşte în acest capitol o serie de date cronologice despre activitatea la dicţionarul în discuţie. După cum este ştiut, faptul că i s-a încredinţat lui Sextil Puşcariu conducerea elaborării dicţionarului nu a fost văzută cu ochi buni nici de Ov. Densuşianu şi nici de Al. Philippide. Discuţiile dintre aceştia sînt reproduse de G. Vasiliu în prezenta carte. De asemenea, sînt reproduse comentariile la rapoartele Comisiei Dicţionarului. Atît Suveranul cît şi Academia Română au susţinut apariţia acestei importante lucrări lexicografice. Pe aceeaşi linie, pentru a ne da seama de problemele apărute cu privire la elaborarea articolelor de dicţionar sînt introduse unele articole publicate în acea perioadă, precum şi o serie de note pe marginea articolelor.

Nu este lipsită de interes cronologia apariţiei dicţionarului, începînd din 1906, la care este nevoie să se fi menţionat faptul că între 1914-1928, activitatea la dicţionar a fost întreruptă. Nu s-a lucrat cu toată intensitatea nici în perioada 1940-1944, anii celui de-al doilea Război Mondial. În etapa în care munca la Dicţionar a fost condusă de Sextil Puşcariu s-au finalizat literele: A. B, C, F, G, H, I, Î, J şi parţial D, L, P.

Volumul elaborat de G. Vasiliu este bogat în informaţii binevenite nu numai lexicografilor, ci şi lingviştilor în general, bibliografilor etc., cărora îl recomand cu căldură, autorul meritînd felicitările de rigoare.

Prof. dr. O. VINŢELER

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut