Despre șefi, partide și alte bidigănii

Nu pot să nu mă amuz când văd cum reacționează șefii și șefuleții debarcați din funcțiile de conducere ale unei formațiuni politice. Dacă ne uităm la ei (sau ele) cu o minimă atenție putem vedea că se comportă fix la fel, fie ca sunt de dreapta, stânga, centru ori altceva: își fac alt partid. Nu mai știu exact cine a lansat această modă care continuă să persiste de atâta și atâta vreme în preferințele dânșilor, dar cel mai probabil deschizători de drum au fost liberalii, al căror partid s-a tot desfăcut și iar s-a refăcut. Poate vă amintiți că pe vremuri a existat un PNL – Aripa Tânără (condus de Călin Popescu-Tăriceanu și Dinu Patriciu), un PNL – Convenția Democrată, al lui Niculae Cerveni și chiar un chiar PNL – Câmpeanu, ultimul înființat prin 1993, după ce Radu Câmpeanu a pierdut șefia partidului în favoarea lui Mircea Ionescu-Quintus. Nici unul n-a avut viață lungă și, până la urmă, disidenții s-au întors în PNL, inclusiv Câmpeanu, care a mai bifat un mandat de parlamentar după revenire.

Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați...
Vă rugăm să accesați pagina . Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut