„De veghe în lanul de cultură” – Interviu cu Remus Octavian Câmpean, președintele Asociației Culturale ROCADE

A doua ediție a Festivalului ROCADA ARTELOR, devenit deja din ce în ce mai popular, s-a încheiat de curând. O ediție cu multe noutăți și ambiții pentru viitor. Remus Octavian Câmpean, președintele Asociației Culturale ROCADE, ne împărtășește impresiile acestui proiect și perspectivele de dezvoltare pe care le are în vedere, într-un interviu acordat cotidianului Făclia.

Cum s-a născut tema, viziunea celei de-a doua ediții a Festivalului „Rocada Artelor”?

Ediția de anul acesta a plecat de la un simplu gând pe care l-a enunțat Elena Ivanca anul trecut în vară, după ediția întâi. M-a întrebat: „Remus, te-ai gândit vreodată să scrii un text dramatic pentru persoane cu dizabilități?” Am spus nu. Nu m-am gândit niciodată. Și a rămas acolo, doar un gând, o idee, nu am mai exploatat-o. După aceea, în octombrie anul trecut, la invitația lui Dan Breaz (n. red. muzeograf Muzeul de Artă Cluj-Napoca), am participat la expoziția „Contrapunct” a lui Radu Comșa, în colaborare cu Tudor Scripor, care au prezentat acea replică după lucrarea „Călărețul albastru” a lui Hans Mattias Teutsch. Atunci am realizat că o astfel de transpunere în obiect tactil poate însemna rezolvarea intrigii unei povești. De acolo am pornit.

Spune-ne mai multe despre cartea pe care ai scris-o, „Albastru prizonier”.

Piesa de teatru prezintă salvarea unui copil cu dizabilități, surdo-mut, dintr-un teatru de război și l-am plasat în momentul acela din Kabul, Afghanistan, când ultimul avion pleacă cu ultimii refugiați, înainte de predarea administrației către talibani. În acel avion trebuie să ajungă și acest copil cu dizabilități, să fie salvat, și să ajungă undeva într-un Occident nedefinit, care poate fi America, poate fi Vestul Europei. Dar pentru asta e nevoie de o mită, ca acelui copil să i se facă loc, să fie inclus pe o listă. Mama lui fiind deja în Vest, „adoptată” de o familie, el – pictor, în scaun cu rotile, ea – nevăzătoare, încearcă să facă rost de bani, iar banii respectivi vin din vânzarea unui tablou cumpărat de un nevăzător care este dispus să plătească oricât numai să îl poată „simți”.

„Din perspectivă culturală, diversitatea e foarte diversă.”

În munca mea de cercetare, de documentare, mi-am dat seama că diversitatea de multe ori e privită prin clișee, prin clișeul oamenilor cu dizabilități, prin clișeul de marginalizare socială, multiculturalism etc. Din perspectivă culturală, diversitatea e foarte diversă. Și așa am ajuns să mă gândesc din câte perspective s-ar putea privi diversitatea. Și când am început să scanez în minte unghiurile din care o poți privi, am ajuns la concluzia că nu pot fi cuprinse, până la urmă. Mi-am zis atunci ca, pentru ediția Festivalului Rocada Artelor din acest an, în jurul poveștii din cartea „Albastru prizonier”, să merg pe direcția Diversitate și incluziune (n. red. tema festivalului). Rocada Artelor nu este „un târg cu de toate”, strădania este ca în jurul unei teme să se rotească, să se cupleze fiecare latură artistică invitată. În fiecare invitat, în fiecare eveniment am încercat să caut diversitate.

Haide să vedem câteva exemple, să recapitulăm puțin din momentele ediției din 2023.

De exemplu, în partea de muzică, i-am găsit pe cei de la World Jazz Collective. Ei sunt fascinanți și prin faptul că chiar sunt la propriu din diferite colțuri ale lumii. Partea interesantă este să auzi atât de diverși instrumentiști cântând teme balcanice, un fel de etno-jazz. Să auzi, iată, o compoziție Călușarii pe jazz cântată de o saxofonistă din Statele Unite. În partea de sculptură, ceea ce face Dan Istrate este iarăși un proiect minunat, el încearcă să disponibilizeze opera lui Brâncuși cât mai mult, în special pentru persoane nevăzătoare, pornind chiar de la conceptul lui Brâncuși care spunea că sculptura este în primul rând făcută pentru pipăit, nu pentru privit. În ce privește poezia, am avut ceea ce se numește „permanență poetică” și am invitat patru poeți, un poet de limbă maghiară, Laczkó Vass Róbert, pe Ioana Vintilă, al cărei poem, „Odă cesiului și celor de pe urmă”, a stat la baza unui performance literar-muzical-coreografic, apoi Vlad Mușat, un tânăr care, prin forțe proprii, a reușit să fie descoperit de editura Junimea și este acum la al doilea volum de poezii, un poet bine conturat, și apoi l-am invitat pe Sorin Aurel Sandu, actorul și poetul de limba romani, cu ajutorul colegilor de la Radio Cluj am realizat un live cu el. Pe partea de roman, l-am avut invitat pe Alex Szöllö, autorul cărții „Quasimodo”.

Ce a avut special lansarea volumului „Albastru prizonier”?

Lansarea a fost gândită sub forma unei micro scenete interpretate de actrița Elena Ivanca și doi absolvenți ai școlii ei de teatru, Tudor Sbârcea și Marina Gîrbea. Intenția este ca piesa să aibă o viață mai lungă și vom continua, în încercarea de a monta spectacolul produs cu această piesă de teatru, vom continua să căutăm – va fi un casting național – ca dintre personajele cărții, măcar parțial să fie interpretate de persoane cu dizabilități, ceea ce, n-ai zice, dar este o provocare. Destul de greu persoane cu dizabilități reușesc să-și facă o carieră sau o pregătire în actorie.

Asociația ROCADE militează, printre altele, pentru promovarea talentelor din tânăra generație.

Există mulți tineri, multe talente care nu fac parte din mainstream și care nu sunt cunoscute sau care, dintr-un motiv sau altul, sunt considerate marginale, ceea ce este absolut o pierdere, să nu vezi și sensibilitatea lor, venind dintr-o altă perspectivă. În această notă vin și încurajez și susțin  implicarea instituțiilor de cultură, a oricărui organism care este „de veghe în lanul de cultură”, să fie mai deschise către inițiativele private care vor să vină ca o pereche, ca o altă aripă și, prin resurse din zona privată, să scoată la lumină și să încurajeze mult mai mult apariția în public a acestor tineri, a acestor creatori.

Ce a mai adus nou ediția a doua a Festivalului ROCADA ARTELOR, pe lângă tematică și invitați?

Începând din acest an, Asociația ROCADE se implică, în calitate de partener, în cadrul concursului național de poezie „Porni luceafărul…”, organizat de Consiliul Local Botoșani, prin Fundația Hyperion Caiete Botoșănene, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România și Societatea Scriitorilor din Republica Moldova. Parteneriatul constă în faptul că Asociația Rocade va acorda două premii, pentru carte de poezie premiată în cadrul Festivalului, un premiu pentru un poet din Republica Moldova și unul pentru un autor din România. Va fi o colaborare pe termen lung, Premiul de Poezie al Festivalului ROCADA ARTELOR va fi decernat anual în cadrul Concursului „Porni Luceafărul…”

Care sunt perspectivele de viitor în ceea ce privește Festivalul?

Eu nu am organizat acest festival dintr-un orgoliu personal. Nu îmi doresc să devină ceva festivalier, ca o masă critică, ci să fie o acțiune cu greutate în domeniul cultural. Sper să pot atrage cât mai multe colaborări cu diferite instituții, să fie un parteneriat public-privat aplicat în domeniul culturii. Asta este ceea ce fac, de fapt. Ediția din acest an s-a bucurat de vizibilitate, în percepția publicului și a presei. Le mulțumesc domnilor Lucian Nastasă-Kovacs, Bogdan Roșca-Zasmencu și Vasile Jucan pentru deschidere, pentru implicare, de asemenea lui Sergiu și Camelia Terec, care au asigurat suportul foto și lui Bogdan Piperiu, cel care se ocupă de amprenta vizuală a festivalului.

*

Festivalul ROCADA ARTELOR este organizat de Asociația Culturală ROCADE, în colaborare cu Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Radio Cluj și Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima.

Parteneri: Asociația Scripor Alphabet, Asociația Scena Urbană, Editura Școala Ardeleană, Elena Ivanca Studio, Editura Lebăda Neagră, Teatrul Punct, Asociația de Educație pentru Media, Bell Show Productions, Asociația Trompetiștilor din România

Interviu realizat de Iulia GHIDIU