„De la sentiment la mișcare”

Ziua Mondială a Dansului, celebrată în fiecare an în data de 29 aprilie, a fost marcată la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca printr-un eveniment aparte, în care intervenția new media site-specific semnată Andrei Budescu, intitulată [NE]VĂZUTUL: Itinerarii subiective, a întâlnit arta coregrafică prin intermediul unei echipe creative de tineri dansatori.

Workshop-ul, bazat pe improvizație ghidată, a implicat elevi ai Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca, sub atenta îndrumare a doamnei Loredana Crăciun, expert şi profesor de dans contemporan, în colaborare cu muzeograful Alexandra Sârbu, inițiatorul și curatorul expoziţiei [NE]VĂZUTUL: Itinerarii subiective a artistului vizual Andrei Budescu, deschise în perioada 20-30 aprilie la MACN.

Apelând la gestică și modulații ale expresiei corporale, elevi din clasele a IX-a (Andreia Focşa, Emilia Marchiş şi Hajnalka Popa), a X-a (Marc Ambruş) şi a XI-a (Oana Bonda) au redat de o manieră inedită, individual și împreună, cumulul de emoții pe care interacțiunea cu operele de artă (deopotrivă lucrările originale regăsite în patrimoniul instituției muzeale, elementele de arhitectură ale Palatului Bánffy cât și reinterpretarea artistului expozant) a reușit să îl stârnească în interiorul lor.

Cu prilejul evenimentului găzduit de muzeul clujean, elevii au luat la cunoștință popularitatea crescândă la nivel internațional a fenomenului interferențelor artistice, care facilitează pătrunderea artelor performative în spații neconvenționale, așa cum sunt instituțiile muzeale, fiind puse adesea în relație și cu noile tehnologii în arta vizuală, precizează organizatorii. La finalul activității, elevii și coordonatorul acestora au oferit câteva impresii.

„Prin acest workshop de improvizaţie de dans, am urmărit să legăm spaţiul tradiţional al performanţei coregrafice cu cel expoziţional-muzeal şi să ajutăm elevii să înţeleagă cum poate dansul să implice fizic oamenii şi să influenţeze actul de a vedea. Am dorit să-i învăţăm cum ar trebui să privească într-un muzeu, să fie atenţi şi receptivi la arhitectura spaţiului, la lumina lui, la culoarea, textura şi chiar «temperatura» unei picturi, la formele compoziţiei şi la liniile pe care le generează acestea şi, bineînţeles, la configurările corporale, mereu efemere, pe care le modelezi cu propriul trup atunci când pleci de la sentiment la mişcare. Iar nu mai puţin semnificativ, să fie conştienţi de alegerile energetice pe care le fac în tot acest proces, condiţionate şi reflectate perpetuu de stările sau trăirile interioare care îi determină să se mişte. Pentru noi, ca dascăli, este foarte important să creştem o nouă generaţie de dansatori care să poată împărtăşi cunoştinţe cu privire la identitatea şi moştenirea noastră culturală şi să cunoască acele locuri ale artei unde pot găsi inspiraţie”, a mărturisit Loredana Crăciun, expert şi profesor de dans contemporan.

„A fost o experienţă memorabilă. Am simţit că nu mai sunt eu cea obişnuită, ci o siluetă care se poate modela şi remodela după tablouri şi proiecţii. Tablourile m-au ajutat să îmi găsesc inspiraţia necesară pentru a putea improviza. M-am jucat cu lumina, umbrele, culorile, formele imperfecte care erau proiectate pe perete, iar ceea ce am experimentat aici, la muzeu, a fost complet diferit faţă de trăirile din studio-ul de balet cu care sunt atât de obişnuită. Am ieşit din zona de confort, iar acest lucru mă ajută să progresez, să înţeleg mai bine menirea mea pe scenă. A fost superb şi sunt sigură că o să-mi amintesc mereu de această experienţă. Vă mulţumesc mult că mi-aţi oferit această ocazie, o şansă de neratat. Mi-a făcut o deosebită plăcere să mă simt ghidată de propriul corp.”  – Emilia Marchiş, clasa a IX-a

„La acest workshop, am avut parte de o experienţă inedită, de neuitat, prin care am reuşit să mă redescopăr în dans, să sparg tiparul şi să testez limitele confortului meu, să mă las purtată de mişcare şi de sentimentele oferite de povestea din spatele tablourilor şi să mă dezvolt ca dansator. Prezenţa mea la muzeu, facilitată de această oportunitate,  m-a ajutat să descopăr o nouă latură a dansului, noi emoţii şi sentimente, iar pentru acest minunat dar primit, vă sunt foarte recunoscătoare.”  – Andreia Focşa, clasa a IX-a

„Un moment special de care nu am mai avut până acum parte… M-a ajutat să simt conexiunea dintre arta picturii şi arta dansului contemporan. Acest context muzeal m-a ajutat să relaţionez inspirat cu spaţiul şi cu mişcările colegilor mei, rezultând o improvizaţie-amintire de neşters. A fost o experienţă pe care aş repeta-o ori de câte ori aş avea ocazia.”  – Hajnalka Popa, clasa a IX-a

„În ceea ce mă priveşte, a fost o experienţă uimitoare şi fără precedent până în acest moment. Am cunoscut oameni minunaţi şi foarte talentaţi şi mă bucur că am avut oportunitatea de a colabora cu ei. În cadrul workshop-ului, am descoperit foarte multe ipostaze şi stări pe care le pot atinge prin dans, dar pe care nu le intuisem anterior. Consider că orele petrecute la muzeu au contribuit la dezvoltarea mea pe plan profesional, dar şi la lărgirea cunoştinţelor mele culturale. Am avut parte de un altfel de spectacol şi de experienţe complet noi, pentru care sunt foarte bucuros.”  – Marc Ambruş, clasa a X-a

„Pentru mine, participarea la acest workshop a fost motivantă şi productivă, atât din punct de vedere profesional, cât şi personal. Mă bucur că am avut ocazia să dansez printre mari opere de artă şi să simt că fac parte din ele. Mulţumesc pentru această experienţă deosebită!” – Oana Bonda, clasa a XI-a

*

Ziua Internațională a Dansului a fost stabilită în anul 1982, la inițiativa Comitetului de Dans al Institutului Internațional de Teatru din cadrul UNESCO, aducându-se astfel un omagiu artei coregrafice și părintelui baletului modern, Jean-Georges Noverre.

Iulia GHIDIU

Foto: Andrei Budescu