De la Cluj la Sighet și retur. Eveniment editorial la… Memorial

La Editura Fundației Academia Civică a apărut de curând romanul autobiografic Realiter, semnat de doamna Monica Mărgineanu. Volumul va fi lansat joi, 2 iunie 2022, în prezența autoarei, la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, cu ocazia Zilei Memoriei.

Clujeancă prin origini, născare, sensibilitate și temperament, Monica Mărgineanu își vede împlinit un vis: închiderea gândurilor și frământărilor notate într-un catastif emoțional mai vechi între coperțile tipărite ale unei cărți.

Autoarea, licențiată a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București, este arhitect-arheolog și istoric al arhitecturii. A studiat arhitectura greacă și romană, arhitectura bizantină și arhitectura dacilor. A ținut cursuri și seminarii la Facultatea de Istorie a Universității din București și cursuri post-universitare la Facultatea de Arhitectură din Cluj. A făcut stagii de specializare în Germania, Grecia, Istanbul, a susținut conferințe la colocvii internaționale la Berlin, Atena, Efes (Selçuk) etc. Este fondatorul și editorul revistei de istoria arhitecturii, arheologiei și artei Caiete ARA/Ara Hefte/ARA reports. A publicat numeroase articole în reviste de specialitate și este autoarea cărților Romantismul în arhitectură și Architecture grecque et romaine. Înainte de 1989 a debutat cu câteva poezii în revistele Luceafărul și Steaua, iar în 1992 a publicat la Editura Dacia din Cluj-Napoca volumul de poezii Eclipsele de răsărit.

Așadar, această apariție editorială a doamnei Monica Mărgineanu are un fundament solid, asemeni pietrelor de temelie ale cetăților pe care le-a studiat. De altfel, amintirile derulate în Realiter – prin complexul personaj „Maria” – vin tot din istorie, din cea mai neagră perioadă a acesteia și totodată a familiei Mărgineanu. O perioadă neagră, dar luminoasă prin prisma anilor-distanță, căci autoarea a trăit toți anii comunismului și s-a bucurat de consecințele ambelor „ocupații” ale tatălui său: profesor de matematică și deținut politic. O istorie umbrită a avut și Realiter-ul Monicăi Mărgineanu, dar a ajuns în cele din urmă la lumina tiparului prin entuziasmul și efortul jurnalistei Monica Tripon, redactor al manuscrisului, și prin grija scriitorului Gelu Hossu, prefațator al cărții, pe care îl cităm în cele ce urmează:

„Amintirile Monicăi Mărgineanu ar putea fi încadrate într-o specie literară aparte, derivată din memorialistica de detenție comunistă. O postmemorialistică a mărturiilor celor cărora le-au fost arestați părinții din motive de conștiință. Memoria celor care au fost «blestemați» să se nască unde nu trebuie, când nu trebuie și mai ales să primească o educație cum nu trebuie. Realiter este cuvântul-cheie al acestei mărturii cutremurătoare. Un cuvânt făurit în atelierele emoționale ale autoarei, eliberat de sub carapacea acelui adevăr «hărăzit numai pruncilor», un cuvânt capabil să cuprindă realitatea întreagă, cu concretul și imaginarul ei laolaltă. […]

Realiter-ul Monicăi Mărgineanu este o istorie a regimului comunist și totodată un Model al Lumii. Prin acest model, Universul poate fi reconstruit din frânturile lumii incerte, relative, ideologizate… Devine o lume unică și previzibilă. O Lume Veche în comuniune cu Lumea Nouă. «Nu-bună-nu-rea-dar-lume», fără atrocități, fără schingiuiri, fără frângeri de destine, care funcționează după propriile ei criterii, nu după îndrumări ideologice refulate în ură față de om. Memoria Monicăi Mărgineanu este total-umanistă, indiferentă ideologic. Este o victorie a suferințelor Mariei împotriva regretelor, repulsiilor, revendicărilor, revanșelor Monicăi Mărgineanu”.

N. POP

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut