Criza europeană deschide în faţa Rusiei noi posibilităţi

Stratfor

Planul Moscovei este să facă în aşa fel ca Rusia să pară stabilă economic, să cumpere active europene cît timp acestea sînt ieftine, să invite investitori europeni şi, posibil, să ofere sprijin financiar mecanismului de salvare a zonei euro.

Kremlinul este îngrijorat că această criză s-ar putea răsfrînge şi asupra Rusiei. Moscova îşi revizuieşte deja pronosticurile de creştere pentru acest an, luînd în calcul încetinirea economică a Europei. De asemenea, Rusia îşi revizuieşte planurile de modernizare şi de privatizare, care necesită zeci de miliarde de dolari investiţii din partea europenilor. Nu în ultimul rînd, Moscova este îngrijorată de faptul că modul de percepere a crizei europene de către societatea rusă ar putea crea un vid de încredere chiar în Rusia.

Însă, în pofida faptului că liderii de la Kremlin sînt conştienţi de faptul că urmările crizei economice vor afecta într-un fel şi Federaţia Rusă, această criză i-a oferit Moscovei inclusiv posibilitatea de a se folosi în scopuri proprii de Europa slăbită şi haotică.

În ultimii cîţiva ani Kremlinul a întreprins mai mulţi paşi meniţi să-i sustragă pe europeni de la acţiuni concertate împotriva intereselor ruseşti. Primind denumirea de “campanie a haosului”, aceste iniţiative au contribuit la împărţirea opiniilor europene asupra Rusiei: ţările din Europa Centrală şi de Est şi greii Europei Occidentale au păreri diferite în ceea ce priveşte potenţialul de ameninţare al Rusiei. Aceste divergenţe au influenţat deja asemenea instituţii precum Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), iar Rusia încearcă acum să obţină un efect asemănător, folosindu-se de criza financiară ca de o platformă de lansare.

Strategia rusă presupune patru paşi, dintre care unii se întrepătrund: în mod tradiţional, Moscova consideră eficiente asemenea scheme complicate. Prima parte a planului este menită să prezinte Rusia ca pe un “far al stabilităţii în oceanul european aflat în derivă”. Moscova vrea să-i arate Europei că, pe vreme de criză, Rusia rămîne puternică economic, influentă şi cu mulţi bani. Pentru unii europeni, de exemplu pentru germani, acest lucru este o veste bună, iar Rusia este considerată un posibil partener pentru soluţionarea problemelor legate de criză. Pentru alţi europeni, în principal pentru cei estici, acest lucru constituie o sursă de îngrijorare.

A doua parte a planului constă în achiziţionarea de active europene, atîta vreme cît acestea sînt ieftine. Kremlinul s-a concentrat în special pe bănci şi companii energetice, după care urmează activele strategice ale unor porturi sau aeroporturi. Chiar dacă cele mai multe dintre aceste afaceri se află încă în stadiu de evaluare sau de negocieri, Kremlinul se gîndeşte deja cum ar putea folosi pe viitor aceste active: el nu doreşte active care să-i ofere Rusiei cel mai mare profit financiar, ci active care să-i asigure o importantă pîrghie de influenţă în Europa Centrală şi de Est.

A treia parte a planului prevede invitarea de companii europene în Rusia, companii care caută pieţe în creştere. Ideea este de a convinge firmele europene din domenii precum cel al transporturilor, telecomunicaţiilor, energetic şi posibil chiar militaro-industrial de oportunitatea activării pe piaţa rusă, una în plină dezvoltare şi extindere. Astfel, Moscova desfăşoară negocieri cu Nokia cu privire la controlul asupra celei mai mari părţi din sectorul de telecomunicaţii al Rusiei, ceea ce va asigura companiei o poziţie de monopol pe această imensă piaţă şi, în acelaşi timp, va ajuta Rusia, rămasă în urmă în acest domeniu. Propunerile ruseşti făcute companiilor europene sînt parte a planului de modernizare lansat de Moscova, însă la ora actuală scopul este de a face aceste firme europene, care nu mai au unde să se extindă în Europa, dependente de condiţiile de pe piaţa rusă.

Ultima parte a strategiei ruse o constituie sprijinul financiar acordat mecanismelor de salvare financiară a Europei, adică acordarea de lichidităţi. În prezent, Europa încearcă să obţină finanţare din partea guvernelor din afară, iar două dintre marile puteri ale lumii care ar putea cumpăra obligaţiuni prin European Financial Stability Facility (EFSF, mecanism de salvare a zonei euro) sînt China şi Rusia. Atunci cînd ruşii vor începe realizarea acestui ultim pas al planului, ei vor avea destule resurse de cheltuit, acumulate de-a lungul anilor ca urmare a preţurilor ridicate la petrol. În mod oficial, Rusia are rezerve valutare de 580 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că ea va putea oferi Europei sprijin fără să pună sub ameninţare propria economie.