Corespondență din Israel. În așteptarea lui Godot

În așteptarea lui Godot

În ultimele două săptămâni, Iranul dă din aripi cu nervii unui cocoș înfuriat, drogat cu boabe de piper și enervat că i-au fost furate găinușele. De fapt Iranul își face de cap peste tot în lume, fără să mă refer la fărădelegile și crimele interne, de mai bine de 45 de ani, chiar de la revoluția ayatolelor și a gărzilor revoluționare.

Majoritatea banilor pe care au pus mâna și pe care i-au realizat prin exportul de țiței, i-au investit în două direcții: construirea unei rețele formidabile de spionaj și teroare internațională și totodată înființarea unui corolar al terorii pe linia Iran-Irak-Siria-Yemen-Liban-Fâșia Gaza. Mai nou, Iranul face eforturi mari pentru a infesta cu grupări teroriste în special de factură șiită, regatul Iordanian. Aceștia, până-n prezent au controlat cu o mână de fier astfel de dorințe și tendințe iraniene. Oare vor reuși și în continuare ?