Contractul secret „Nokia”: Consiliul Judeţean trebuia să facă pistă la aeroport, terminal cargo şi pasaje rutiere

Conform lui Marius Nicoară, contractul secretizat între concernul Nokia şi societatea Tetarom, deţinutã de Consiliul Judeţean Cluj, include un memorandum în care era specificat că partea română va realiza, la Aeroportul din Someşeni, o pistă pentru aterizarea avioanelor mari, un terminal cargo şi pasaje rutiere supraterane peste calea ferată

Celebrul „contract Nokia” a cărui desecretizare o doreşte şi Alin Tişe, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) Cluj, conţine, se pare, cîteva obligaţii ale părţii române, obligaţii care nu au fost îndeplinite. Marius Nicoară, la acea vreme preşedinte a CJ Cluj, unul dintre oamenii care a contribuit la atragerea concernului Nokia la Jucu, a participat la negocieri şi a semnat contractul, a refuzat mereu să spună în detaliu ce conţinea acesta. Totuşi, acum el spune că în memorandumul ataşat la contract erau stipulate cîteva elemente care nu au fost îndeplinite de partea română.

„Acel contract a fost secretizat la cererea concernului Nokia. Eu l-aş desecretiza şi astăzi, dar nu ar fi moral din partea mea. Totuşi pot să vă spun că în contract exista un memorandum, o anexă, în care figura ca obligaţie a Consiliului Judeţean Cluj realizarea unei piste a aeroportului pentru aeronave mari, a unui terminal cargo şi a unor pasaje rutiere supraterane, peste calea feratã, care să permită traficul intens cu autocamioane. Erau şi nişte termene trecute pentru finalizarea acestor investiţii, termene care au fost depăşite. De altfel, aceste obiective sînt cuprinse şi în strategia de dezvoltare a judeţului Cluj 2009-2014. În contract nu era nimic trecut despre autostrada Transilvania, şi nici nu putea fi, deoarece autostrada era responsabilitatea Guvernului României, nu a Consliului Judeţean Cluj. Însă, Nokia, cînd a venit în România, s-a bazat pe cîteva elemente, şi unul dintre acestea a fost existenţa unei autostrãzi, care trebuia terminată pînă la un termen, iar asta nu s-a întîmplat„, spune Marius Nicoară.

El mai spune că nu-şi aminteşte în întregime contractul, dar că nu crede să fi existat o obligaţie a concernului Nokia de a sta un anumit timp în România. „Şi Nokia avea cîteva obligaţii, dar erau legate de îndeplinirea obligaţiilor Consiliului Judeţean. Nu am contractul în buzunar şi nu ţin minte ca îl el să fi apărut obligativitatea Nokia de a sta un anumit timp în România. Ştiu că, la un moment dat, am discutat despre asta, dar nu ne-a interesat prea tare, pentru că pe atunci aveam zeci de cereri de investitori care doreau să vină în parcul Tetarom III„, afirmă Nicoară.

 Nokia a plecat, problemele rămîn

Alin Tişe, actualul preşedinte al CJ Cluj a refuzat să ne spună dacă el cunoştea sau nu conţinutul „contractului Nokia” şi, implicit, obligaţiile asumate de partea română. „Luaţi legătura cu departamentul de presă” şi „întrebaţi-l pe Marius Nicoară, că el a semnat contractul”, au fost răspunsurile lui Alin Tişe la această simplă întrebare, adresată de Făclia. Însă, chiar dacă dînsul evită să răspundă la această întrebare, ar fi ridicol sã credem că actualul preşedinte al CJ Cluj nu cunoştea datele unui contract care implică instituţia pe care o conduce. Şi, evident, conţinutul contractului era cunoscut şi de alte oficialităţi, măcar de primul ministru Emil Boc, spre exemplu.

În acest context, dacă ceea ce afirmă Marius Nicoară este exact, adică dacă în contract exista obligaţia realizării pistei, terminalului cargo, pasajelor supraterane etc, se poate pune întrebarea de ce acestea nu au fost realizate. Este evident că aceste elemente de infrastructură ar fi facilitat transportul componentelor utilizate de Nokia, şi poate că, dacă toate acestea ar fi existat, concernul finlandez ar mai fi stat puţin pe gînduri înainte de a pleca din Cluj. De altfel, lipsa unor posibilităţi eficiente de transport au fost menţionate, în treacăt şi voalat, şi în comunicatul prin care Nokia anunţa închiderea fabricii de la Jucu, şi în care se preciza că fabricile Nokia din Asia asigură „beneficii mai mari în privința proximității”.

Să observăm că, mai presus de discuţiile şi acuzaţiile dintre politicieni, problemele rămîn: Clujul nu are un aeroport cu o pistă pentru avioane de mare capacitate, nici un terminal pentru mărfuri, nici o legătură la o autostradă. În aceste condiţii, problemele parcului industrial de la Jucu rămîn aceleaşi, indiferent de ce investitor vom dori să atragem aici.

Viorel DĂDULESCU