„Cluj-Napoca este capitala culturală a României” – interviu cu baritonul Sang Kyun Choi

Sang Kyun Choi este originar din Daejeon, Coreea de Sud, a absolvit Hanyang University – secția canto – și ulterior Indiana State University (operă), iar în calitate de solist de operă se poate mândri cu un parcurs artistic remarcabil pe scenele internaționale. Amintesc câteva dintre rolurile interpretate – Marcello/La Bohème, Dulcamara/LʼElisir dʼamore, Figaro/Le Nozze di Figaro, Il barbiere di Siviglia, Papageno/Flautul fermecat și multe altele…La Cluj-Napoca devine din ce în ce mai cunoscut prin acțiunile cultural-artistice pe care le organizează, cea mai recentă fiind expoziția de pictură intitulată ”Uni-Korea Art Exhibition” (Casino, 27 februarie – 5 martie 2023, curator Demostene Șofron), prilej cu care artistul a acordat un interviu cotidianului Făclia.

Pentru început, cum ați descrie relația dumneavoastră, în calitate de artist, cu orașul Cluj-Napoca?

Întâi de toate, eu am ajuns în Cluj-Napoca în urmă cu exact 20 de ani, în calitate de director al Ansamblului tradițional de muzică și dans din Coreea. Acum 20 de ani ne-am prezentat pe scena Operei Maghiare din Cluj, acesta a fost primul contact, prima dată când am venit în Cluj, în septembrie 2003. Îmi amintesc că oamenii de aici au fost foarte simpatici și am simțit că Clujul este un oraș cu o bogată activitate culturală, de aceea m-am întors aici pentru premiera expoziției Uni-Korea Art Exhibition, care prezintă, în același loc, picturi deopotrivă din Coreea de Nord și de Sud, realizând, astfel, o mică și pașnică unificare prin intermediul artei. De aceea mi-am dorit să deschid această expoziție, pentru prima dată în Europa, pur și simplu mi-am dorit să fie în Cluj fiindcă este un oraș puternic din punct de vedere cultural. Cluj-Napoca este capitala culturală a României. Acesta este motivul principal.

Intenționați să prezentați această expoziție și în alte orașe din țară?

Bineînțeles că îmi doresc, dacă voi avea ocazia, vreau să continui și în alte orașe din România. La momentul de față, expozițiile planificate sunt două, una în Berlin, în luna iunie, iar cealaltă la Paris, în octombrie.

Din câte am înțeles, sunteți stabilit aici, în România.

Da, așa este, am închiriat un apartament în Florești și plănuiesc să-mi deschid propria afacere în Cluj.

În calitate de muzician, presupun că ați avut ocazia să colaborați cu diverși artiști locali. Cum a fost experiența în acest sens?

Până acum, am avut experiența colaborărilor cu muzicieni, anul trecut am avut ocazia să evoluez alături de o soprană minunată, Adriana Țidor, solistă a Operei Naționale Române Cluj-Napoca. De asemenea, am cunoscut pianiști, violoniști și violonceliști clujeni. Cu toții sunt artiști de nivel înalt.

În afară de Cluj, știu că ați performat, de-a lungul carierei, pe scene importante din lume. Ne puteți oferi câteva exemple?

Am cântat pe scena New York Lincoln Center și la Carnegie Hall, de asemenea am fost invitat la festivalul de la Roma să interpretez rolul lui Figaro din lucrarea Le Nozze di Figaro, am fost prezent la festivalul Altenbruck din Germania. Am avut o carieră destul de bună în calitate de solist de operă dar m-a oprit brusc, acum mulți ani, ca urmare a pierderii fiicei mele. Dar am revenit și îmi doresc să continui să cânt.

Întorcându-ne la expoziția de la Cluj, cum ați ales aceste picturi?

Am început să colecționez picturi nord-coreene din anul 1990. Cât despre cele sud-coreene, am un prieten care colecționează și colaborăm.

Am fost foarte interesată de un anumit aspect pe care l-ați menționat cu prilejul vernisajului de la Casino, referitor la tehnica specială caracteristică picturilor coreene. Prin ce se diferențiază ele de cele europene sau americane?

Această tehnică datează din secolul al XI-lea, din perioada dinastiei Song, una dintre dinastiile din China. Noi avem multe lucruri în comun cu China din punct de vedere cultural, ne influențăm reciproc. Această tehnică artistică din secolul al XI-lea folosește așa numita „hârtie de orez”, confecționată de fapt din fibre de mur. Este o hârtie care absoarbe foarte bine apa. Pictorii pot folosi doar un singur strat de culoare, nu mai poți corecta odată ce ai aplicat. Toate acestea diferă față de picturile în ulei din spațiul occidental.

Specific picturii coreene, în loc să desenezi contururi pe care să le umpli cu culoare, folosești doar un strat, în acuarelă, pe hârtie, noi denumim aceasta „tehnica Molgol”. Prin intermediul expoziției pe care am deschis-o la Cluj, am putut admira mari maeștri care au dat adevărate capodopere recurgând la tehnica Molgol. Coreea de Nord și Coreea de Sud au dezvoltat în mod diferit această tehnică. În Coreea de Nord ea a atins potențialul complet, se folosește mai multă culoare, iar tehnica Molgol este utilizată atât când vine vorba de peisaje dar și de arta propagandistică.

Un alt aspect important în pictura nord-coreeană este acela că nu întâlnim deloc stilul abstract, doar stilul realism socialist.

La acest moment, lucrați și la alte proiecte culturale, pe lângă expoziția itinerantă?

Ca și solist, îmi doresc să susțin un nou concert în Cluj-Napoca și, dacă voi avea ocazia, mi-ar plăcea să organizez aici un ansamblu vocal. Consider că Clujul este un oraș puternic cultural și, totodată, un centru educațional, așadar cel mai potrivit oraș pentru a demara acest tip de activități culturale.

Iulia GHIDIU