CENTENARUL „LUPEI CAPITOLINA” ÎN ROMÂNIA

În 28 septembrie 2021 s-au împlinit 100 de ani de când statul italian (Primăria Romei) a dăruit noii Românii Mari două versiuni, în bronz patinat, ale glorioasei statui, reprezentându-i pe copiii Romulus și Remus, supranumită de românul nostru călător, Badea Cârțan: „Lupoaica de pe Capitoliu” sau „Lupa cu pruncii”.

România (Dacia antică) este teritoriul pe care s-a descoperit, arheologic, simbolul unificator și civilizator al „Almei Mater”: 9 (nouă) LUPE; de la cea de pe mormintele unor funcționari și mineri auriferi, în Apuseni, până la cripta soldatului Valens, dezhumată, dintr-un cimitir antic, lângă Tulcea, în Dobrogea.

Lupe, în miniatură, figurine, talismane, au circulat și în Evul Mediu, până în secolul XIX, al nașterii muzeelor istorice: în colecția unor regi și împărați, iar în Transilvania, la principi și negustori, intrate în colecții, devenite „particulare”.

Cadoul  Statului italian (Primăriei Romei) a fost expediat, pe tren, cu o delegație de bărbați politici și istorici, la Cluj; ajungând în fața Primarului Iulian Pop, la 30 august 1921, pe o splendidă vreme caniculară! A doua, în bronz patinat, a ajuns, câteva zile mai târziu, la Timișoara, „capitala” Banatului; urmând ca, imediat după ea, să se toarne alte statui, pentru orașele Chișinău, Iași, Cernăuți, Suceava, Botoșani.

În acel an, istoricul român Vasile Pârvan a numit, într-o conferință, Universitatea din Cluj, prin două metafore, care au ajuns celebre, fiind utilizate, în educație, până astăzi: „Maica Daciei Superioară” și „Alma Mater Napocensis!…”

Iată cum au decurs sărbătorile (inaugurarea) Lupoaicei Capitoline, adusă mai întâi, repetăm, în orașul Cluj: 200 de cetățeni italici au venit, aducând diploma (actele) și omagiul Italiei, sora noastră latină: „Aducem simbolul cel mai măreț al Latinității și Romanității!”

Autoritățile transilvane au pregătit, special, recepția numeroșilor oaspeți; și au comandat un soclu, din piatră, înalt, pe care trebuia să fie înălțată statuia, de către un arhitect „peisagist”, pe care istoria l-a reținut: Traian Buia. Iată ce se scria într-un editorial al ziarului „Patria”, al lui Ion Agârbiceanu: „Locul ales pentru amplasarea ei a fost capătul străzii Regina Maria, numită pe atunci, în faţa primăriei. Prefectura şi primăria au constituit comitete speciale de organizare a primirii oaspeţilor şi a festivităţilor de inaugurare cultural-patriotică.

Cu acest prilej, a fost proiectată o adevărată sărbătoare naţională. Oraşul a fost pavoazat cu drapele româneşti şi italiene. Încă de la orele 9.00 oamenii s-a adunat pe parcursul de la gară până în oraş, aşteptând sosirea oaspeților. La gară, pe peronul împodobit, oaspeţii erau aşteptaţi de autorităţile civile şi militare și de întregul corp profesoral universitar şi secundar, studenţi, armată etc. La ora 10.00 trenul a sosit în sunetul muzicii militare care a intonat marşul italian. Oaspeţii au fost primiţi cu urale şi buchete de flori. Un reprezentant al municipalităţii și unul din partea armatei, generalul Florescu, au salutat oaspeții care au trecut în salonul gării, unde au avut loc prezentările şi alte cuvântări, rostite de prof. Nicolae Bănescu în numele Universităţii, reprezentantul tuturor şcolilor din Cluj; apoi P.S.S. arhimandritul Nicolae lvan şi locotenentul Stan, care și-a rostit salutul, în numele legiunilor de români ce au luptat pe fronturile Italiei.”

Un alt jurnalist, Felix Ostroviciu afirmă:

„Festivitățile  propriu-zise  au  avut loc  în  Piaţa Unirii. Și au început cu  un discurs al delegatului orașului Roma. Dezvelirea statuii s-a făcut în uralele mulţimii imense – 28.000 de oameni) adunată în piață, statuia fiind acoperită cu flori. Zece avioane de la baza din Someşeni au survolat cerul deasupra Pieţei Unirii, în timp ce erau trase 21 de salve de tun. Luând cuvântul, primarul Clujului, Iulian Pop, i-a rugat  pe reprezentanţii  Italiei să mulţumească Regelui și guvernului italian pentru preţiosul dar. Au mai luat cuvântul prof., scriitor și traducător, Vasile Bogrea, scriitoarea și publicista Elena Bacaloglu, apoi protopopul Elie Dăianu, generalul N. Petala și reprezentanţi ai studenţilor clujeni și italieni.

La ora  13.00  a avut  loc un banchet în sala  mare a prefecturii, cu participarea a 300  de persoane. După amiază, oaspeţii au vizitat instituții importante din Cluj, seara îmbarcându-se pentru plecare, într-un tren special, spre Italia.”

Lupa Capitolină (și copiii ei – Eroi mitici) a devenit cea mai venerată și importantă, veche statuie, edificată și înălțată, necontenit, prin vremuri, metamorfozându-se, până astăzi (și) în simbol unic, al întregii Uniuni Europene, ca moștenitoare, vie și miraculoasă, de la strămoșii greco-latini; și Creștinism, intrate în epifania (și) învățătura întregii lumi (prin limbile greacă și latină). În 2006, la împlinirea a 200 de ani de la cucerirea și romanizarea Daciei, sculptorul român-basarabean Dumitru Gorduz, invitat de ambasadorul nostru român, la UNESCO, regretatul Dan Hăulică, a ridicat, pe scările romane ale Palatului Muzeului Național de arheologie și istorie al României, din București, statuia grupului statuar: Împăratul cuceritor, ținând Lupa în mâini – simbol universal al civilizației și educației. Traducerea (metamorfoză) în plastică a faimoasei expresii a savantului Vasile Pârvan: „ALMA MATER” (Mama – alăptând copiii săi).

În Transilvania s-au ridicat, până astăzi, 151 statui-versiuni, adăugându-se, pe soclu și efigia poetului legendar latin, Ovidiu; și expresia: „ALA CITA DI CLUJ – ROMA MADRE” (Orașului Cluj – Mamă îi este Roma!).

Înălțată și într-o populară Piață a orașului-capitală Strassburg, Franța, în vibrantele valuri ale Odei bucuriei, lui Friederich Schiller – Lupa Romana este mai vie, trăitoare, în contemporaneitate, spiritual, ca niciodată!…

Un dar minunat, de centenar al Lupei, a oferit, de curând, scriitorul Mihail Sporiș, în cartea sa Roma milenară, o problemă astăzi? Iată ce a formulat un important poet român, care s-a întâlnit cu Papa Wojtyla de două ori: „Mă tulbură, din cale afară, o statuie mică și veche, pe care o consider cel mai frumos monument din lume. Este Lupa Capitolina. Ea, lupoaica asta sălbatică și flămândă, cu capul ușor întors, pentru previziunea unei primejdii, cu coastele descărnate și cu țâțele căzute, cu care mătură istoria, nu alăptează doi pui de om, ci însăși omenirea. Lupoaica își schimbă părul, dar bronzul nu!”

Constantin ZĂRNESCU