Arta ca memorie, simbol și vibrație – Maria Reichert‑Sârbu, Epaminonda Tiotiu și Monica Vasinca

Expoziția „Linie, Structură, Memorie”, găzduită la Galeria Parter din Cluj-Napoca, va fi vernisată joi, 27 august, de la ora 19:00, și reunește lucrările a trei artiști importanți ai graficii clujene: Maria Reichert‑Sârbu, Epaminonda Tiotiu și Monica Vasinca. Expoziția este deschisă până în 26 septembrie (program: marți-sâmbătă, 15:00-19.00)

Titlul expoziției propune o cheie de lectură, punând în relație linia, structura și memoria. Linia este gestul prin care imaginea începe să se formeze, structura organizează materia și spațiul plastic, iar memoria păstrează și transformă experiențele, imaginile și emoțiile. Cei trei artiști, seniorii graficii din Uniunea Artiștilor Plastici Filiala Cluj-Bistrița, folosesc limbaje diferite, dar se întâlnesc în interesul pentru urmă, timp și transformare.

În lucrările Mariei Reichert-Sârbu, linia deschide drumul imaginii, iar structura se construiește prin suprapuneri și transparențe. Seria „Răsfoind anotimpuri” pornește de la hârtia prelucrată pe umed, suprapusă și impregnată cu tempera sau baiț. Hârtia de mătase accentuează fragilitatea și transparența suprafeței, iar imaginea pare să apară treptat, asemenea unui sediment al timpului. Materialul păstrează urmele gestului, ale apei și ale pigmentului, devenind purtător de memorie. Anotimpurile sugerează trecerea și permanența: ceea ce dispare lasă urme. În această grafică, spontaneitatea procesului se întâlnește cu controlul atent al compoziției, iar fragilitatea devine o sursă de expresivitate.

Epaminonda Tiotiu explorează memoria prin tensiunea dintre efemer și simbol. În seria „Mandale de zăpadă”, zăpada, asociată cu trecerea și dispariția, este pusă în relație cu mandala, simbol al centrului, ordinii și echilibrului. Linia digitală organizează ceea ce natura lasă să dispară, iar structura oferă efemerului o formă temporară de permanență. În seria „Graal”, realizată prin xilogravură, artistul revine la un simbol cu o puternică încărcătură culturală și spirituală. Graalul nu este tratat ca o imagine definitivă, ci ca un semn care poate fi mereu imaginat și reinterpretat. Memoria devine astfel un proces de căutare, reconstrucție și reconfigurare. Întâlnirea tehnicilor tradiționale și contemporane arată că mijloacele se schimbă, dar gestul și reflecția rămân esențiale.

În creația Monicăi Vasinca, linia devine un traseu interior, iar structura se construiește prin forme florale și geometrii delicate. Artista investighează raportul dintre vizibil și invizibil, dintre materie și spirit. Florile nu funcționează doar ca motive decorative, ci ca forme prin care sunt sugerate energii și stări interioare. Afirmația artistei – „Să aud tăcerea, să văd nevăzutul” – oferă o cheie de lectură. Imaginea devine un spațiu al contemplării, în care materia conduce spre o dimensiune subtilă. Memoria apare aici ca vibrație și prezență, ca o forță discretă care continuă să modeleze percepția și experiența.

Curatoriată de Székely Sebestyén György, expoziția construiește un dialog în care diferențele dintre stiluri devin complementare. Fiecare artist propune o formă distinctă de memorie: Maria Reichert-Sârbu o transformă în materie și sediment, Epaminonda Tiotiu o reconstruiește prin simbol și prin relația dintre efemer și permanență, iar Monica Vasinca o apropie de spiritualitate și de experiența invizibilului. Linia și structura depășesc astfel funcția pur formală și devin instrumente prin care interiorul poate căpăta o formă vizibilă.

Expoziția „Linie, Structură, Memorie” este, în ansamblu, o meditație asupra timpului și asupra urmelor lăsate în oameni. Memoria nu apare ca un depozit fix al trecutului, ci ca un proces viu, care se modifică și se reactivează continuu. Ea poate deveni strat, simbol, formă sau vibrație. Prin artă, aceste urme devin imagini care deschid spații de reflecție asupra identității și trecerii timpului. Expoziția sugerează astfel că imaginea poate păstra ceea ce riscă să se piardă, poate reactiva ceea ce a fost uitat și poate transforma memoria într-o experiență prezentă. Linia trasează începutul, structura organizează, iar memoria dă profunzime și sens. Împreună, ele definesc un spațiu în care se întâlnesc materia și interioritatea.

Silvia Suciu