Ars citharaeFestivalul Internațional de Chitară TRANSILVANIA.24 – Trei generații, o singură voce: chitara

Există seri muzicale în care programul, oricât de bine alcătuit, nu reprezintă singur centrul de greutate al evenimentului. Uneori, adevărata semnificație a unui recital se conturează din întâlnirea dintre artiști, dintre vârste, experiențe și moduri diferite de a înțelege aceeași pasiune. Așa s-a întâmplat și în acest recital de chitară care a deschis cea de a 24-a ediție a TIGF/miercuri26 august, construit sub semnul unei frumoase și simbolice întâlniri între trei generații.

La numai 16 ani, David Tudor (Alba Iulia; studiul chitarei de la 4 ani cu tatăl său, Dragoș Tudor, profesor de chitară la Liceul de Arte Regina Maria Alba Iulia)a reprezentat prospețimea începutului, emoția și promisiunea unei vârste în care talentul își caută încă formele cele mai potrivite de expresie, dar în care se întrevăd deja seriozitatea și dorința de afirmare. Prezența sa pe scenă a avut ceva din firescul unui început de drum, dar și din responsabilitatea pe care o presupune asumarea unui repertoriu și a unei apariții publice. Îi urmăresc activitatea solistică de la primele sale apariții in concursul internațional de chitară Transilvania, îi apreciez tenacitatea, seriozitatea, programul pe care și-l construiește, la nivelul experienței pe care o are deja. Miercuri seara, în deschiderea festivalului, David Tudor a propus două piese, Un tiempo fue Italica famosa de Rodrigo (1910-1999) și Allegro Assai de JS Bach (1685-1750), piese care i-au evidențiat o maturitatea artistică surprinzătoare.

O altă etapă a acestui parcurs artistic a fost ilustrată de Duo Celeste, format din Tudor Gliga și Orosz David. Cei doi muzicieni au adus pe scenă energia dialogului-lucrări de Tedesco/Preludiu și Fugă in sol minor; Tudor Gliga/Sun & Moon, Seasons Meditation, Twin Echoes; Bellinati/Jongo; Barrios ca bis-, a ascultării reciproce și a construcției comune, acea dimensiune aparte pe care muzica de cameră o conferă instrumentului. În formula de duo, chitara își multiplică posibilitățile expresive, iar individualitatea fiecărui interpret devine parte a unui discurs mai amplu, construit prin echilibru și comunicare. Profesional, Tudor predă muzică de cameră și chitară electrică la ANMGD Cluj-Napoca, în timp ce David predă chitară clasică la Colegiul Național de Artă din Tg Mureș.

Momentul de referință al serii l-a constituit însă apariția Trio Andrei – Constantin, Aurelian și Adrian Andrei –, formație care a aniversat, cu această ocazie, 25 de ani de activitate neîntreruptă. Un sfert de secol înseamnă, în viața unui ansamblu, mult mai mult decât o simplă succesiune de concerte. Înseamnă fidelitate față de o formulă artistică, capacitatea de a rămâne împreună, de a evolua și de a redescoperi permanent resursele unui instrument ale cărui posibilități par inepuizabile.

Activitatea celor trei membri ai Trio Andrei se desfășoară pe mai multe planuri, într-o complementaritate care le definește parcursul profesional. Cariera solistică se împletește cu cea didactică, iar experiența acumulată pe scenă și în sălile de studiu este valorificată și prin participarea lor în jurii naționale și internaționale de chitară. Astfel, activitatea Trio Andrei depășește spațiul strict al concertului, devenind parte activă din procesul de formare și afirmare a noilor generații de interpreți. În plus, pentru Adrian Andrei este de reținut și compoziția, prezent miercuri seara cu Suita maramureșeană.

Programul prezentat de trio a oferit, de altfel, o imagine sugestivă asupra acestei deschideri repertoriale. De la Haydn/Trio for three guitars și rafinamentul clasic al construcției muzicale, la universul sonor inconfundabil al lui Debussy/La plus que lente, de la creația semnată de Adrian Andrei/Suita maramureșeană la sonoritățile specifice lui Ramírez/Alfonsina y el mar, recitalul a propus o călătorie prin stiluri și epoci diferite. Finalul, construit în jurul muzicii din Carmen de Bizet, aranjamente pentru această formulă instrumentală semnate de Gareth Koch și Adrian Andrei,, a adus acea energie teatrală, culoare și vitalitate pe care celebra partitură le păstrează, indiferent de instrumentul prin care sunt reinventate. Trio Andrei  transformă fiecare partitură într-o confesiune artistică. Interpretările lor, pline de nuanțe, scot în evidență complicitatea timbrală a celor trei frați. Cu plusuri în naturalețea discursului muzical, siguranța și virtuozitatea tehnică, profunzimea expresiei muzicale.

Dincolo de diversitatea repertoriului, poate cea mai importantă dimensiune a serii a fost însă întâlnirea dintre generații. Pe aceeași scenă s-au aflat începutul/deși David Tudor numai la început nu mai este, prezentul în plină afirmare/Duo Celeste și experiența confirmată a unor muzicieni care și-au construit, de-a lungul a 25 de ani, o identitate artistică proprie.

În acest sens, recitalul a avut și valoarea unei imagini simbolice: chitara ca instrument al continuității. Un tânăr de 16 ani, un duo aflat pe drumul afirmării și un trio ajuns la maturitatea unui sfert de secol de activitate au demonstrat, fiecare în felul său, că muzica nu se transmite doar prin partituri, tehnică sau repertoriu. Ea se transmite și prin exemplu, prin întâlnire, prin emoția de a urca pe aceeași scenă și prin bucuria de a împărtăși publicului aceeași pasiune.

Iar dacă Trio Andrei a sărbătorit 25 de ani de activitate continuă, prezența celor mai tineri interpreți a dat acestei aniversări o semnificație în plus: aceea a unui drum care nu se încheie, ci continuă. Din generație în generație, de la un muzician la altul, chitara își schimbă vocile, dar își păstrează, nealterată, puterea de a crea emoție și de a aduce oamenii împreună.

Demostene Șofron