Ars citharae Trei feluri de a respira prin chitara. Dialoguri între generații și culturi diferite

Seara de vineri a Festivalului Internațional de Chitară Transilvania, 28 august, a păstrat, asemenea unei seri bune de muzică, un echilibru fericit între prospețime, intimitate și strălucire. Trei recitaluri, trei personalități și trei feluri diferite de a privi chitara au alcătuit un parcurs firesc, în care emoția s-a construit treptat, de la candoarea unui debut foarte tânăr până la rafinamentul unei viziuni artistice deja mature.

A deschis seara Victor Bojor, la doar 14 ani (Liceul de Muzică Tudor Jarda, Bistrița, profesor Valentin Pop), cu Gran Jota de Francisco Tárrega. Alegerea nu era una lipsită de îndrăzneală: lucrarea cere nu doar virtuozitate, ci și un simț viu al caracterului, al ritmului și al acelei străluciri iberice care face ca muzica lui Tárrega să pară, în același timp, elegantă și spontană. În interpretarea tânărului chitarist s-a simțit bucuria de a cânta și, mai ales, bucuria de a împărtăși muzica. Gran Jota a fost astfel un început luminos, plin de energie și de promisiune — o deschidere care a lăsat să se întrevadă un drum artistic aflat abia la început.

A urmat recitalul lui Erhan Mujka (Mitrovica, Kosovo), care a schimbat radical temperatura serii. Dacă Gran Jota adusese cu sine exuberanță și mișcare, programul lui Mujka a coborât muzica într-un spațiu mai interior, mai confesiv. Cele cinci Preludii de Heitor Villa-Lobos au alcătuit nucleul acestui univers intim, în care chitara pare să vorbească aproape în șoaptă, cu fraze de o mare delicatețe și cu acea melancolie greu de definit care aparține, în fond, memoriei.

La Paloma de Iradier a continuat această atmosferă, într-o sonoritate simplă și tandră, iar Se ela perguntar de Garoto Reis a adăugat o altă nuanță de sensibilitate. Muzica părea să se apropie tot mai mult de ascultător, fără gesturi inutile, fără nevoia de a demonstra. În schimb, El Vito de Azpiazu a rupt această linie contemplativă printr-o izbucnire de energie. Lucrarea, dinamică și vie, a adus în finalul recitalului puls, culoare și mișcare, ca și cum întreaga intimitate de până atunci s-ar fi deschis, dintr-odată, spre lumină și dans.

Seara a fost încheiată de Luis Alejandro García, din Spania, cu un program dedicat în întregime repertoriului spaniol. A fost un final amplu, bogat în contraste și, mai ales, în acea varietate de chipuri pe care muzica spaniolă o oferă chitarei.

De la Fernando Sor, cu Fantaisie et variations brillantes și Fantaisie élégiaque, până la lucrările lui Vega, Asencio și Turina, recitalul a urmărit un traseu în care virtuozitatea nu a fost niciodată desprinsă de expresivitate. Sor a adus noblețe, echilibru și eleganță, într-o muzică în care forma și sensibilitatea se susțin reciproc. El hombre que plantaba árboles de Vega a schimbat apoi perspectiva, propunând o muzică ce pare să spună o poveste, să evoce și să construiască imagini.

Suite valenciana de Asencio a adus culoare, ritm și un parfum mediteranean mai pronunțat, pregătind terenul pentru finalul ales de García: Fantasia sevillana de Joaquín Turina. Aici, chitara a devenit din nou instrument de sărbătoare, de temperament și de lumină. Sevilla imaginată de Turina nu este doar un loc, ci o stare — o lume de ritmuri, umbre, dans și strălucire — iar lucrarea a oferit serii un final spectaculos, firesc după diversitatea celor trei recitaluri.

A fost, în cele din urmă, o seară despre trei vârste și trei feluri de a respira prin chitară: prospețimea și curajul lui Victor Bojor, interioritatea sensibilă a lui Erhan Mujka și experiența scenică a lui Luis Alejandro García. Trei recitaluri foarte diferite, dar unite de același instrument, care, de fiecare dată, își schimbă vocea fără să-și piardă identitatea.

Iar poate acesta este unul dintre farmecelor unui festival adevărat: nu doar să ofere concerte succesive, ci să creeze, de la un recital la altul, un dialog între sensibilități, generații și culturi. În această seară, chitara a trecut de la dans la confesiune și de la confesiune la sărbătoare, lăsând în urmă sentimentul unei întâlniri muzicale bogate și calde.

Demos

tene Șofron

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.