Ambasadoarea Franței la București, Laurence Auer: Îi mulțumesc Ioanei din suflet pentru tot ce a făcut cu pasiune pentru relațiile franco-române, aici, la Cluj-Napoca

În ”cel mai minunat colț al Franței la Cluj-Napoca” (Ioana Costaș) – Institutul Francez -, a fost omagiat, luni, primul director român din istoria așezămintelor cultural-educative cu acest profil din țara noastră, doamna Ioana Costaş (1985-2022), care a încetat din viață în urmă cu două luni, la vârsta de 36 de ani.

Suita momentelor comemorative s-a desfășurat în prezența Excelenței sale ambasadoarea Franței în România, doamna Laurence Auer, a directorului general al Institutului Francez din România, Julien Chiappone-Lucchesi – consilier de cooperare și acțiune culturală al Ambasadei Franței la București -, a membrilor familiei Ioanei și a unui însemnat număr de intelectuali francofoni clujeni, care au apreciat modul impecabil, eficient, în care tânăra directoare a reușit să finalizeze toate proiectele de anvergură pe care le-a inclus în agenda sa de lucru, pe durata celor patru ani de directorat. Ceremonia închinată Ioanei Costaș a inclus dezvelirea unei placi memoriale pe care e gravat numele său, la intrarea în Mediateca Institutului, prezentarea lucrării plastice realizate de artiștii Kero și Ocu în onoarea celei mai active directoare a entității culturale franceze de la Cluj-Napoca, precum și un recital cameral susținut de un trio instrumental recent constituit, încă în căutarea unui nume pentru aparițiile sale în sălile de concerte, format din tinerii absolvenți ai Conservatorului ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Teodor Lionte, clarinet, Alexandru Lazăr, pian, și Adela Moldovan, violoncel Ei au interpretat partea a treia pentru clarinet și pian a Sonatei de Camille Saint-Saëns (1835-1921), Trio pentru clarinet, pian și violoncel de Carl Fruhling (1868-1937) și Trio pentru pian, clarinet și violoncel de Max Bruch (1838-1920).

Au evocat personalitatea inegalabilei românce Ioana Costaș, care a reprezentat magistral, timp de aproape patru ani (septembrie 2019 – iulie 2022), Diplomația Franceză în cultură, cooperarea descentralizată și educația multidisciplinară: Excelența sa ambasadoarea Franței la București, Laurence Auer: În numele Ambasadei Franței la București, a echipei și a prietenilor vreau să-i mulțumesc Ioanei din suflet pentru tot ce a făcut cu pasiune pentru relațiile franco-române, aici, la Cluj-Napoca. Ne-a onorat și nu o vom uita niciodată. Am întâlnit-o pe Ioana prima dată în timpul lucrărilor de renovare a Mediatecii – o idee minunată. În cursul pandemiei cu Covid 19, Ioana a organizat cu totul altfel lucrurile, le-a făcut funcționale împreună cu echipa Institutului. A pus în mișcare și un proiect colectiv, dinamic, un proiect care îi exprima starea de spirit, un proiect modern, frumos, atractiv, și cu totul funcțional. Ioana era acea persoană solară care știa să facă totul. Iubea cultura, relațiile universitare, ea însăși si-a susținut teza de doctorat, la Sorbona (n.r.: Paris, una dintre cele mai cunoscute universități din lume), cu o temă modernă, despre Apollinaire – ”Apollinaire sau hoinăreala estetică”. Ioana pleda mereu pentru învățarea limbii franceze, iubea teatrul, muzica- precum a arătat, aici, Raluca -, și, desigur, proiectele culturale magnifice precum ”Apropiați. Spargem zidurile”, cu orașul Nantes, înfrățit cu Clujul, ori cu orașul Dijon”.

Directorului general al Institutului Francez din România, Julien Chiappone-Lucchesi: ”Suntem aici, cu dumneavoastră, la Cluj-Napoca, pentru IOANA, pentru care Institutul Francez a fost a doua casă. Vă vorbesc cinstind numele ei, aducându-i un omagiu sincer, din adâncul inimilor noastre. Vă mulțumim că sunteți azi alături de noi și mulțumim doamnei ambasadoare Laurence Auer pentru participarea la acest moment oficial. Săptămâna trecută am avut o reuniune a întregii echipe a Institutului Francez din România, la București. Ioana nu a mai fost, fizic, cu noi. Ne-am gândit la ea, la surâsul ei tonic, la tot ce a făcut pentru noi. Vă invit să ne gândim la ea și azi, cu toții, cu bucurie, pentru că era o persoană care radia bucurie și optimism.”

Raluca Mateiu, Institutul Francez din Cluj-Napoca: ”Ioana ne-a fost colegă, apoi a devenit directoare și pentru majoritatea dintre noi și o bună prietenă. Plecarea ei mult prea devreme dintre noi ne-a întristat pe toți profund și chiar dacă boala de care suferea a obligat-o să lipsească, în ultima parte a vieții, de la serviciu, a continuat să ne fie aproape, cu sfaturi și optimismul care îi era caracteristic. A fost o perfecționistă, prin urmare aș vrea să știe că am dus la bun sfârșit proiectele pe care le-a inițiat și facem toate eforturile ca alături de Universitatea «Babeș-Bolyai» că realizăm și un ultim deziderat al său, cel de a reamenaja spațiul acestei curți interioare în care ne aflăm, într-un loc multifuncțional, cu ateliere și evenimente culturale. Suntem mândri că Mediateca noastră va purta de azi numele Ioanei. Era o mare iubitoare de literatură, de poezie, a și scris un volum de poezii care sperăm să vadă în curând lumina tiparului.

În interiorul Mediatecii veți descoperi o frescă realizată de Kero și Ocu în memoria Ioanei, care simbolizează speranța și iubirea infinită, și care include un citat din poetul Guillaume Apollinaire (1880-1918), reprezentant al avangardei artistice din debutul secolului al XX-lea, poet preferat al Ioanei și subiectul tezei sale de doctorat. Ioana iubea și muzica și a studiat vioara de la vârsta de 8 ani (…). Transmit familiei Ioanei că este întotdeauna binevenită la Institutul Francez și sperăm ca și micuța Ileana-Amelie să ne treacă tot mai des pragul pentru a descoperi, la rândul ei, pasiunea pentru limba și cultura franceză care i-au fost atât de dragi mamei sale.”

Cuvinte de emoționantă aducere aminte au fost rostite, în cadrul ceremoniei, de Sorin Costaș, soțul Ioanei Costaș: ”Ioana nu făcea nimic întâmplător, avea capacitatea de a vedea lucrurile în perspectivă, o viziune fantastică și atenție deplină la detalii. Perfecționismul și dăruirea cu care însuflețea fiecare proiect demarat au fost remarcabile. Și era apoi acea tușă fină de umor cu care aducea un tonus bun în echipa cu care derula un proiect. Reușitele ei evidente sunt proiectele gestionate cu succes. A avut meritul de a fi realizat totul doar prin muncă, în scurta ei viață”.

La întrebarea adresată de reporterul cotidianului ”Făclia” privitor la continuitatea în buna administrare a Institutului Francez din Cluj-Napoca prin încredințarea funcției de director tot unui intelectual român, posibil chiar unei personalități feminine, Excelența sa doamna ambasador Laurence Auer a arătat că se întreprinde o analiză menită să determine desemnarea personalității care o va înlocui pe Ioana Costaș în funcția de director. ”Cred că destul de repede vom putea să vă spunem cum evoluează lucrurile. Antena Cluj a Institutului Francez este esențială în dispozitiv. Avem la Cluj 2.000 de studenți, avem cea mai amplă rețea de cooperare descentalizată, cu Nantes. În consecință, sper să vă pot anunța noutățile în luna care urmează”, a declarat doamna ambasador Auer.

Doamna ambasador Laurence Auer a acceptat să abordeze, în excluvitate pentru cotidianul ”Făclia”, un subiect lansat de reporterul acestei publicații: Cluj-Napoca și Nancy au în comun remarcabile edificii proiectate în stilul Art Nouveau. E drept, Clujul nu a avut un arhitect de talia lui Henri Sauvage, care a conceput, la Nancy, în anul 1902, celebra vilă Majorelle. Dar sunt, concret, sumedenie de influențe în arhitectura 1900 venite la Cluj prin filieră franceză și nu vieneză, și ele merită să fie analizate. ”Avem multe referințe în privința arhitecturii. Avem chiar un concurs despre videograme, bazat pe arhitectură. În curând vom organiza Forumul Cooperării Descentralizate. Așadar totul e posibil pentru noi proiecte ori noi înfrățiri între orașe. Orașele franceze s-au moblizat bine după declanșarea crizei din Ucraina E important că avem relații solide cu universitățile. Facultățile de arhitectură sunt antrenate în diverse proiecte. Sunt enorm de mulți arhitecți români care au studiat în Franța și au elaborat proiecte în cele două țări. E, în fapt, o situație care durează de peste un secol. E o mare șansă că România are această moștenire arhitecturală, chiar Gustave Eiffel a construit lucruri extraordinare pentru România – cea mai mare piață agro-alimentară din Iași, o construcție gigantică din fier, demolată, din păcate, în anul 1960, sau Podul de la Ungheni, peste Prut”, a explicat ambasadoarea Laurence Auer.

Carmen FĂRCAȘIU