Actuali şi foşti. Da’, se pare, expiraţi

    Radu VIDA

Papa Benedict al XVI-lea. Popă – am zis. Şef de stat. Mic, da’ …! Statul. Şi neamţ. Benedict, vreau să spun. Din această poziţie îşi vizitează ţara natală. Germania. Şi-i huiduit. Da’ şi adulat. Întîmplător sau nu, Hilfsorganisation fur nationale politische Gefengene und deren Angehorige, organizaţie extremistă, a fost interzisă. Trecută în ilegalitate, cum s-au exprimat unele agenţii de presă. 100 de parlamentari  ameninţă cu boicotarea discursului papal în Parlamentul german. Stîngişti. Şi ecologişti. Lesbienele şi homosexualii vor protesta. Se anunţă că vor fi peste 20.000 şi se vor bate pe ideologiile diferite în ceea ce priveşte. Sau nu se priveşte. Pentru că sexul – despre asta vorbim – se face, nu se priveşte. Dar nu se potriveşte. Adică, ideile Vaticanului cu cele ale lesbienelor. Şi homosexualilor. Pe de altă parte, suveranul pontif a avut parte de onoruri 100 la sută. Şi pază pe măsură. Pe asta s-au supărat săracii. Că, vezi doamne, cu 50 milioane de euro… Au şi ei dreptate. Da-i cum spuneam: şef de stat. Şi tot ceea ce am mai povestit! Preşedintele Germaniei, cancelarul, membri ai Guvernului l-au întîmpinat. Şi vor să-l asculte. Ba, au fost 100.000 de creştini germani pe Stadionul Olimpic din Berlin. Să asculte slujba Papei. Sanctitatea-Sa va vorbi, îşi va ţine slujba, va binecuvînta şi va pleca. Tolerantz, dacă aşa se spune.

Şi noi avem probleme cu cuvîntările. Regele vrea în Parlament. Unii hăis, alţii cea! Şi după ce n-au vrut, s-au răzgîndit. Iar Mihai I se va adresa Parlamentului. Nu mai contează că generaţiei de astăzi nu are ce să-i spună. Alea, cu războiul, cu Antonescu, cu cît a suferit, cu întoarcerea armelor, prigoana comunistă… Sau poate că vrea să răspundă preşedintelui Băsescu. Dar, credeţi-mă, nici asta nu interesează pe nimeni. Nici măcar nu contează  că nu-i şef de stat. Ci fost. Şi nu-i român. Ci fost Hohenzollern. În Parlament vorbesc şi aleşi şi mai puţin aleşi. Invitaţi. Asta nu înseamnă că poporul ascultă ce se spune acolo. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, de multă vreme, şi la noi şi aiurea, s-au creat lumi paralele.

Pe de o parte – poporul. Mulţimea. Căruia i se întreţine iluzia că, măcar prin reprezentanţi, conduce. Spre ce? De cele mai multe ori spre ceea ce nu vrea poporul. Pe de altă parte – politicienii. Care au interese. Din acestea se nasc bogăţii. Care-i plasează în lumea paralelă de care vorbeam. Au, ei, politicienii, alte frămîntări. Şi alte apăsări. Nu şomajul, cheltuielile de bloc, şcoala copilului şi bătutul covoarelor sînt problemele lor. Ci vorbele. Şi astea dor. Sau nu. Ucid. Sau aduc mîngîiere. Aici e problema lor. Şi foşti, şi actuali, mai mari sau mai mici, ţin să se exprime. Teribilă armă! Şi, zău, au cuvintele la ei. Şi cele mai subtile instrumente de manipulare a maselor. Din acest motiv, unii sînt pentru , iar alţii împotrivă. Poate că nu chiar de la început a fost cuvîntul. Dar a contat ce s-a spus, pentru cum s-au aşezat, mai apoi, lucrurile. Mii de ani de minciună, păcăleală, promiscuitate. Sclavaj sub diferite forme. Asta pentru că, realmente, cuvintele subjugă. Un alt expirat (premierul nost’) îi spune premierului belgian: că vrea să importe ploaie. Glumesc. Dar premierul belgian are o replică ce ascunde multe: încă n-am reuşit să legiferăm asta! Toţi o apă şi-un pămînt! Da’, sincer, nu ştiu de ce vorbesc acolo unde nu-s doriţi? Şi unde, cel puţin pentru unii, provoacă amintiri dureroase şi necaz.
Răspunde tăcerea.