„Șuretit”, lecție de educație timpurie

Copii de toate … grupele de grădiniță, coordonați de educatoare și însoțiți cu grijă de părinți, au petrecut o după-amiază la cules de struguri și făcut de must. Lecția practică de toamnă a început cu o prezentare a portului tradițional, specific unor văi transilvane și Clujului. Iar dacă nu toți participanții au avut costume populare, cel puțin o pălărie de paie tot s-a purtat, iar strugurii musai au fost transportați în coșulețe de nuieli. Evenimentul s-a desfășurat pe fundalul melodiilor câmpenești cântate de toată lumea, acompaniate instrumental de două viori și un contrabas.

Manifestarea culturală, organizată cu o implicare largă a părinților, a avut loc luni, 19 octombrie, la Grădinița „Albă ca Zăpada” din Cluj-Napoca. Naturalețea copiilor, care și-au luat în serios treaba primită, a făcut să treacă în plan secund simularea culesului de struguri. Vița-de-vie a fost reconstituită cu ajutorul unor fire prinse la o înălțime mică între copacii din generoasa curte a instituției de învățământ preșcolar.

Strugurii culeși au fost zdrobiți de copii în câteva lighenuțe de tablă, apoi presați într-un teasc de mici dimensiuni, manevrat de tați. În jurul lor, copiii urmăreau încântați miraculoasa transformare a strugurilor în must negru dulce-acrișor.

Probabil că niciun adult nu a intenționat să formeze podgoreni din micuții orășeni. Dar cu toții s-au alăturat ideii de a le transmite copiilor aspecte ale culturii și civilizației celor care au format comunitățile din care provin familiile lor. De data aceasta, lecția a fost despre „șuretit”, un obicei legat de culesul strugurilor în comunitatea tradițională a hoștezenilor (vechi agricultori și legumicultori din zona Clujului). „Șuretitul”, termen românizat din limba maghiară (Szüreti bál), mai este cunoscut în mod tradițional și sub numele de Balul Strugurilor sau Petrecere la culesul strugurilor.

Directoarea grădiniței, Gabriela Radu, consideră că educația copiilor nu se face doar în sala de grupă. „Pentru noi, echipa grădiniței, astfel de momente sunt prețioase pentru că învățarea copiilor are loc și prin trăirea unor experiențe reale, chiar dacă prin joacă. La fel ca la alte activități comune, astăzi echipa grădiniței a fost completă: copii, părinți și doamne educatoare.” De altfel, Gabriela Radu a subliniat că grădinița trebuie înțeleasă ca „o familie mai mare”, menită să contribuie la creșterea armonioasă a copiilor, complementară familiilor propriu-zise.

Una dintre tinerele mame și-a schimbat „hainele civile” într-o încăpere a grădiniței. A îmbrăcat o rochie lungă, roșie, cu picățele albe, pieptar negru și a încălțat o pereche de cizme negre din piele, cu carâmb înalt, elemente de port specifice, după cum a explicat chiar ea, hoștezen­celor. Deși avea părul negru, frumos, și-a luat și o perucă cu coadă lungă, prinsă cu o fundă roșie. Părul ei nu era suficient de lung pentru a-și putea lega acel mic element de vestimentație feminină. Se consideră o fiică a comunității hoștezene de care este mândră, sentiment pe care vrea să-l transmită și copilului ei. De altfel, femei purtând acest port distinctiv, cu rochii roșii și falduri largi, mai pot fi întâlnite în Dâmbul Rotund și în Baciu, dar și în piețele agroalimentare clujene.

La Grădinița „Albă ca Zăpada” s-au intersectat dedicația profesională a educatoarelor Hilda Katona, Monica Sabău și Timea Balint și dorința părinților pentru o formare cât mai comprehensivă a copiilor, inclusiv prin întâlnirea cu tradițiile familiilor lor. În fond, a fost o joacă pregătită cu grijă, la care adulții au participat alături de copii.

A fost un exemplu de bună practică în procesul educației timpurii. Mai sunt grădinițe care au astfel de abordări în formarea preșcolarilor. Este o modalitate prin care tradițiile le pot transmite copiilor din societatea actuală atât valori naționale și culturale, cât și deprinderi practice de lucru și de cooperare, învățate prin participare directă.

Dan Crișan