Înțelesul duhovnicesc al pescuirii minunate

Duminica a XVIII-a după Rusali

Relatarea evanghelică cu Pescuirea minunată (Lc 5, 1-11) nu este despre pește, ci despre chemare. Dacă s-a folosit Hristos de pește, și cei care au crezut în El, care mai apoi s-au numit creștini (FAp 11, 26) s-au folosit de „semnul peștelui”. În perioada persecuțiilor, când se întâlneau doi oameni, unul fiind creștin, acesta desena în țărâna pământului o jumătate de pește. Celălalt, dacă și el era creștin, îi completa desenul. De ce? Cuvântul „PEȘTE” – „IHTIS” în limba greacă, conținea inițialele unei mărturisiri de credință creștină. Era codificarea acestui crez:

IISUS HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU MÂNTUITORUL.

Faptul că Hristos și-a chemat primii ucenici dintre pescari ni-l arată pe om în toată frământarea lui. Putem reflecta la tema aceasta că omul este un pescar. Fiecare dintre noi este un pescar. Omul este pescar pentru că este căutător toată viața: copilul mic își caută părinții; adolescentul își caută iubita; soțul își caută soția; părinții își caută copiii; bunicii își caută nepoții; filosoful caută sensul vieții; medicul caută să vindece; sportivul caută să câștige competiția; economistul caută un plus de valoare; muzicianul caută armonia; fiecare om caută ceva în această lume; fiecare dintre noi este încercat de o anumită căutare. Și prin aceasta ne arătăm lipsa. Căutăm pentru că ne lipsește ceva. Fiecare simte un gol, o lipsă. Și această lipsă este dată de depărtarea noastră de Dumnezeu, de Creator.

Peștele nu se prinde pe uscat, ci în largul mării. Așa și omul dacă vrea să-și umple golul existenței cu Dumnezeu trebuie să se retragă de zgomotul lumii; trebuie să-și caute sinele sau cum spunea pescarul Simon, devenit mai apoi apostolul Petru – să-și caute „omul tainic al inimii” (1 Petru 3, 4).

Sf. Maxim Mărturisitorul ne oferă o cheie de înțelegere. Creștinii au făcut din pește hrană duhovnicească. IHTIS, peștele(ii): înțelesuri din lume care ne descoperă pe Dumnezeu și pe care mintea le culege. Precum mrejele prind peștii din adânc, tot așa mintea culege înțelesurile despre Dumnezeu din lume. Ca să poți culege aceste înțelesuri despre Dumnezeu ascunse în lume trebuie să ai mrejele curățate, adică plasele să fie curățate să poată să prindă cu adevărat pește.

Pescarul când își curăță mrejile sau gosodina când își spală vasele, fiecare trăiește un moment de însingurare. Pe plan sufletesc aceasta s-ar traduce cu șederea cu tine însuți, cu acea limpezime a sinelui. Este acel timp petrecut cu tine însuți pentru a-ți curăți sinele. Fără această însingurare nu ajungi la curățire.

Însigurarea, pentru curățirea sinelui este rugăciunea trăită, iar rugăciunea, înainte prăznuirea venirii lui Dumnezeu. Când vine Hristos la Simon Petru? Când acesta își curăță mrejile. Atunci vine și atunci rămâne cu el și atunci îl cheamă. Este important de subliniat aceste două ipostaze: când nu era cu Hristos, Simon Petru s-a trudit, toată noaptea, şi nimic nu a prins (Lc 5, 5); când era cu Hristos a prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. (Lc 5, 6). Și chiar dacă a fost cea mai reușită zi a vieții lui, pentru că niciodată n-a prins atât de mult pește Simon Petru va părăsi pescuitul. Chiar în ziua când a prins cel mai mult din întreaga lui carieră, tocmai în această zi va pune punct pescuitului de pește și va deveni apostol. Răspunde chemării Domnului Hristos.

Este foarte important ce facem cu Hristos atunci când vine la noi! Îl chemăm, prin rugăciune și El vine la noi… Atunci trebuie să ascultăm! ASCULTAREA este o virtute!1

După ce-L primește în corabie pe Hristos și după ce ascultă cuvintele Lui și după ce ascultă și de porunca Lui, adică să miște corabia în larg, i se umplu mrejele de pește, atât de mult încât stau să se rupă. Ce-ar însemna această rupere a mrejelor, dacă mrejele sunt mintea și peștele sunt aceste înțelesuri duhovnicești care ne dezvăluie prezența lui Dumnezeu în lume. Asta ar însemna că atunci când ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și când urmăm poruncile Lui primim adevăruri și descoperiri despre LUMINA și ÎNȚELEPCIUNEA lui Dumnezeu pe care mintea nu le poate duce. E copleșită de aceste înțelesuri mintea, e copleșită inima de bucuriile pe care Dumnezeu ni le face și nu putem înțelege tot ceea ce ni se dă și simțim că această înțelepciune este mai presus de orice înțelepciune omenească și este mai presus de orice înțelegere și că nu putem să pătrundem cu adevărat, pentru că înțelesul ne cuprinde și ne depășește. Și lucrul acesta se poate vedea în scrierea Sfinților Părinți care atunci când scriu despre frumusețea sau despre înțelepciunea lui Dumnezeu sunt copleșiți și citind textele lor vedem cum însăși limbajul este neputincios. Ei nu găsesc cuvinte suficient de expresive pentru ca să scoată la lumina limbajului ceea ce ei trăiesc sufletește.2

Nu numai că mrejele se rup, dar corabia nu reușește să strângă tot peștele acesta pe care minunat, Hristos l-a adus în corabie. Pescarii sunt nevoiți să-i cheme și pe ceilalți, cu o altă corabie, ca împreună să-i ajute să ia tot acest pește. Iată expresia minunată a dărniciei lui Dumnezeu care atunci când cineva este însetat să-L caute și să-L găsească îi dăruiește foarte mult, mai mult decât și-ar fi imaginat. Și răspunsul acesta al corăbierilor care se simt depășiți și care-i cheamă și pe ceilalți într-un fel de împărtășire din această bucurie se întâmplă aceasta și în tradiția teologiei creștine pentru că sunt unii autori care au scris înțelesuri pe care ei înșiși nu le-au priceput în întreaga lor semnificație și alții care i-au transcris au adăugat înțelesuri pe care aceia n-au reușit să le vadă.3

În fine, poate că nota cea mai înaltă a textului Evangheliei este în momentul în care văzând corăbiile pline de pește Simon Petru îi spune Mântuitorului: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt un om păcătos” (Lc 5, 8). Numai cel ce și-a spus sieși cuvântul acesta, în interioritatea lui, poate să-l verbalizeze. Era deci un om care s-a gândit mult la păcatele lui și poate de fiecare dată când n-a prins pește s-a gândit că pentru păcatele lui nu reușește să fie ajutat de Domnul să prindă și el ceva pentru cei ai casei.

Cum își alege Domnul ucenici? Uitându-Se în inima lor și văzând că sunt oameni care și-au curățit sufletele, care-și cunosc inima, care își știu păcatele și sunt smeriți.4 Aceștia sunt oamenii Domnului. Căci omul se uită la faţă, iar Dumnezeu se uită la inimă.5

Când Simon Petru spune: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt un om păcătos”, el câștigă condiția celui vrednic și Mântuitorul îl va invita, îl va face pescar de oameni și îi va spune să-L urmeze. Și Petru, împreună cu ceilalți „au lăsat totul şi au mers după El” (Lc 5, 11). Așadar, nu a vândut tot ce a prins, ci a lăsat totul. Atunci când oamenii îl întâlnesc pe Hristos toate celelalte preocupări trec în secundar.

Subliniem trei înțelesuri semnificative, la care să medităm:

  1. Condiția noastră de pescari, de căutători în lumea aceasta în care adesea pescuim fără rezultat și invitația Bisericii de a ne curăța mrejele noastre (interior nostru) pentru a înțelege semnificații duhovnicești din lumea aceasta.

  2. Pentru cei care vor să-și umple mrejele de sensuri e important să-L primească pe Dumnezeu în viața, să asculte cuvântul lui și să facă porunca pe care Dumnezeu o poruncește. Abia după plinirea poruncilor, ne putem umple viața de înțelesuri duhovnicești; avem o viață cu rost.

  3. Conștiința nevredniciei ar trebui să ne caracterizeze mișcarea prin lume. Dacă vom face lucrul acesta vom ajunge să ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu la o intensitate maximă.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să avem și noi o pescuire minunată!

Pr. Petru-Ioan Ilea

1 Este foarte important, ca în rugăciunile noastre să ascultăm și ce spune Dumnezeu, pentru că rugăciunea este „convorbirea cu Dumnezeu care are loc în taină” (Sf. ISAAC SIRUL). Așadar, rugăciunea este un dialog. Vorbesc eu, ascultă Dumnezeu. Vorbește Dumnezeu, ascult eu. Însă de multe ori ne facem rugăciunea grăbiți, ca un monolog venit dintr-o rânduială, dintr-un canon.

2 Noi avem deja o astfel de experiență atunci când iubim și când știm și simțim că nici un cuvânt nu ne ajunge ca să exprimăm lucrul acesta. Ei bine, la Sfinții Părinți această stare de extaz și de depășire este cu mult mai intensă și ea ne arată cum mrejele stau să se rupă atunci când cineva primește prin darul lui Dumnezeu puterea de a vedea în adâncimile lumii înțelesurile ascunse care nu se văd de către un ochi nepregătit spiritual.

3 De pildă, lucrarea Sf. MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua, tradusă în limba română de Sf. Pr. Măr. DUMITRU STĂNILOAE (canonizat în anul 2025, cu data de prăznuire 4 octombrie). Dacă urmărim notele de subsol pe care părintele Dumitru Stăniloae le-a scris pe marginea a ceea ce scris Sfântul Maxim Mărturisitorul veți vedea cum din peștele prins de Sfântul Maxim părintele Stăniloae înmulțește și scoate și el înțelesuri pe care Sf. Maxim nu le-a văzut cu totul deslușit și nu în forma aceasta dezvoltată. Așadar, unii scot pește, dar ajung să fie copleșiți de ceea ce înțeleg și descoperă și nu reușesc să scrie și să detalieze totul și vin alții peste sute de ani și din același pește prins scot la lumină alte înțelesuri, așa cum acest pește prins de unii, a fost scos la lumină de ceilalți, pentru că primii nu reușeau să dovedească atâta rod. Lucrul acesta ne îndeamnă să căutăm noi înșine aceste înțelesuri și să ne chestionăm pe noi înșine în ce măsură în viața aceasta suntem căutători de cele care nu se văd.

4 Este aici un paradox: atunci când ne recunoaştem nevrednicia, ne învredniceşte Dumnezeu, ne face vrednici de Sine. Prin urmare, aşa ar trebui să se rugăm mereu: „Să ne învrednicească Dumnezeu de Sine” şi de fapt spunem acest lucru în slujbele Bisericii, la utrenie și la vecernie: „Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta (sau în ziua aceasta) fără de păcat a ne păzi noi”.

5 Când a fost ales și uns rege tânărul David, păstor la oi, Dumnezeu i-a spus profetului Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea lui şi la înălţimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă.” (1 Reg 16, 7).

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.