Primăvara arabă inflamează rivalitatea istorică iraniano-saudită

Primăvara arabă, care a scos în stradă milioane de oameni pentru a cere democraţie şi libertate şi a înlăturat trei dictatori, a inflamat rivalitatea istorică care există între Iran şi Arabia Saudită, ai căror lideri se tem că urmările acestor revolte şi-ar putea extinde aria de influenţă mai ales în interiorul celor două regimuri autoritare. Antagonismul dintre Iran (populaţie persană) şi Arabia Saudită (arabă) are desigur la baza diferenţa etnică, dar şi religioasă, avînd în vedere că ambele se consideră depozitarele adevăratei credinţe islamice de la moartea profetului Mahomed.

Confruntarea pentru moştenirea profetului a generat două mari ramuri ale islamului: sunnit şi şiit. Iar strategiile diferite pe care le susţin în privinţa marilor lor rezerve de petrol – Arabia Saudită cu cele mai mari rezerve din lume – amplifică rivalitatea. Relaţiile dintre cele două ţări din Golful Persic s-au deteriorat considerabil după răsturnarea dinastiei Pahlavi în Iran şi venirea la putere a ayatollahului Khomeiny, în 1979. Casa Saudită, care domneşte la Riad din 1932, după ce a reuşit să unifice o bună parte din Peninsula Arabică, s-a simţit ameninţată de regimul ayatollahilor. Sprijinul monarhiei saudite dat Irakului, în timpul sîngerosului conflict împotriva Iranului (1980-1988), nu a ajutat la ameliorarea climatului dintre Teheran şi Riad.

Totuşi au fost ultimele luni cele care au înveninat şi mai mult relaţiile. Regimul saudit l-a acuzat pe preşedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, că sprijină revolta minorităţii şiite, care se concentrează în Provincia orientală a regatului. În paralel, conservatoarea monarhie saudită a încercat să aplaneze nemulţumirea populaţiei prin importante concesiuni economice, impulsionînd construcţia de locuinţe sociale şi acordînd drept de vot femeilor, la alegeri municipale de peste cinci ani. Iranul a avut motive şi mai evidente de a înfrîna orice apropiere de vecinul său, cu care nu are frontieră terestră. Cablograme Wikileaks, publicate în medii internaţionale, au relevat că guvernul de la Riad a cerut SUA să bombardeze Iranul pentru a pune capăt programului său nuclear şi posibilităţii de a se dota cu arme atomice. Israelul şi Arabia Saudită sînt cele mai clare partizane ale recurgerii la o operaţiune militară pentru a pune capăt aspiraţiilor nucleare ale ayatollahilor.

Teheranul a criticat şi decizia Arabiei Saudite de a trimite trupe în Bahrein, în sprijinul monarhiei absolute de credinţă sunnită, care reprimă majoritatea şiită în micul regat din Golf. Iranul, care a reprimat fără ezitare scînteia Revoluţiei verzi împotriva fraudei electorale, ce a dus realegerea lui Ahmadinejad în 2009, s-a arătat favorabil revendicărilor democratice ale locuitorilor din Manama. Atît Iranul cît şi Arabia Saudită rivalizează pentru o mai mare influenţă în Orientul Mijlociu, uneori destul de palpabil, ca în Liban, dar şi în alte ţări. Una din cele mai mari temeri ale Riadului este ca Teheranul să ia sub aripa sa Irakul, ţară cu 60% din populaţie şiită, dar mereu guvernată de sunniţi, încercînd după invazia SUA să-i decidă viitorul.

Criza economică s-a adăugat acestei tensiuni extreme pe care o exercită primăvara arabă asupra acestor regimuri autarhice situate la poluri diametral opuse: Iranul a criticat, de la instaurarea lor, toate monarhiile corupte din lumea arabă, în timp ce Arabia Saudită consideră un pericol prozelitismul ayatollahilor. Cu 26 de milioane de locuitori, Arabia Saudită pledează pentru o strategie energetică pe termen lung, cu o reducere a producţiei petroliere, care să menţină preţurile. Iranul, cu 70 de milioane de locuitori şi o economie falimentară, are nevoie să extragă cît mai mult petrol, la preţuri cît mai mari, pentru a-şi susţine dezvoltarea şi a frîna revoltele. Acuzaţia recent formulată de Iran împotriva SUA, principalul aliat al Arabiei Saudite, a deteriorat şi mai mult acest dificil joc al influenţelor şi al puterilor care se duce în Orientul Mijlociu şi care poate genera un nou conflict militar, într-o zonă vitală pentru stabilitatea planetei.