Nu are nici un rost

Cuvintele care alcătuiesc titlul editorialului de astăzi aparţin unui contemporan. Ele se constituie ca răspuns la orice tentativă de a mea de a face, afla, îmbunătăţi ceva. Sigur, tonul este unul de glumă, pentru că personajul despre care vorbesc este unul rasat, care şi-a dobândit cultura atât prin continuarea unui exemplu din familie, cât şi prin lecturi asidue. Iar asimilarea altor culturi a făcut-o direct, prin cunoaşterea şi exersarea mai multor limbi străine.

Exemplul de acasă. E din ce în ce mai prost. Cauzele sunt multe şi nu este nici locul, nici momentul să le analizăm. Dar: părinţii nu citesc! Şi asta se reflectă negativ în comportamentul copiilor.

Lectura individuală. La capitolul acesta stăm rău. Foarte rău! În şcoală, lecturile obligatorii lipsesc aproape cu desăvârşire, se fură sinteze prin metoda copy/ paste şi se prezintă profesorilor mai exigenţi nişte… nimicuri de pe internet, în loc de romane, poezii, eseuri.

Învăţarea limbilor străine. Se bâjbâie în engleză şi se uită aproape cu desăvârşire că marea cultură a lumi a fost… depozitată în franceză, germană, rusă, chineză. Aceste materii sunt ignorate la şcoală, iar autodidacţii sunt un fel de rara avis.

Rezultatul?

Vă spuneam cu altă ocazie că nu sunt adeptul sondajelor de opinie. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, marja de eroare este calculată ştiinţific, pe când viaţa contrazice, adesea, ştiinţa. Iar minciuna omenească nu poate fi încorsetată în legi… ştiinţifice. Dar: Un sondaj IRES din 2011 spunea că 22% din populaţia acestei ţări nu citeşte. Nimic! (Cred că nu s-a ţinut cont de fapt că fiecare dintre noi citeşte măcar câte o reclamă, sau câte un brand de maşină luxoasă). Ei, bine, sondajul acela al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie mai menţiona faptul că 80% dintre români se … laudă că au o bibliotecă.

Anul 2016 este unul care marchează o drastică scădere a cititorilor din România. Şi, cu toate rezervele faţă de sondajele de opinie, trebuie să recunosc că situaţia este dramatică. Mai sunt 10.111 biblioteci publice, multe dintre ele foarte puţin frecventate de publicul larg. Dar ce-i mai trist şi mai trist e că, în doar 5 ani, numărul celor care recunosc, cinstit, că nu citesc un rând a crescut la 40% (de la 25, da?) Pe lista aceasta a ruşinii se mai înscrie o cifră: în 2016, 32% dintre respondenţi au afirmat, fără jenă, că nu au cumpărat nici o carte.

În acest caz, mă întreb: n-ar trebui să iau în serios spusa contemporanului meu şi să nu vă mai bat la cap să citiţi? Pare o cicăleală inutilă, cu toate că – s-a demonstrat… ştiinţific – necititul aplatizează circumvoluţiunile creierului, suntem mai boi în faţa provocărilor vieţii şi, nu în ultimul rând, tot mai incapabili să pricepem încotro se îndreaptă lumea aceasta. Mai uşor manipulabili, cu alte cuvinte.

Dar… n-are nici un rost!

Articole din aceeasi categorie