Deşteaptă-te, Adriane!

O ştire care a incins în aceste zile internetul, şi nu numai, anunţa că un anume Adrian Toader, persoană cu dublă cetăţenie română şi americană, din al cărui CV reiese că este membru activ al Secţiei Ruse a Academiei Internaţionale de Ştiinţe, solicită înfiinţarea unei comisii pentru adoptarea unui nou imn de stat, elaborarea unei alte steme naţionale şi stabilirea unei alte date pentru Ziua Naţională. Domnul în cauză, pe care presa l-a prezentat ca fiind “academician’’, şi-a motivat demersul prin faptul că Imnul Naţional “Deşteaptă-te, române!” se află “într-o gamă minoră ce inspiră tristeţe, iar textul nu ne face cinste, ba chiar insultă, denigrează neamul românesc”.
Nu aş fi vrut să acord atenţie elucubraţiilor acestui personaj însă fiind vorba de un plan care vizează trei simboluri importante – stema, imnul şi ziua naţională – am considerat că lucrurile nu trebuie trecute aşa uşor cu vederea. Nu ştim cine sau ce l-a determinat pe domnul Adrian Toader să vină cu o astfel de propunere, dar dacă ne uităm pe CV-ul dânsului ne dăm seama că ar fi ultima persoană care ar avea calitatea profesională şi morală să pună în discuţie o astfel de problemă. Şi asta pentru că, în primul rând, acest ins nu are niciun fel de studii în domeniul muzicii, al istoriei sau filologiei pentru a fi îndreptăţit să se pronunţe vizavi de simbolul naţional “Deşteaptă-te române”. Vedem însă că studiile sale, făcute după vârsta de 40 de ani, au legătură cu ştiinţele generale, managementul calităţii, zonele montane, productivitatea melcilor, iar din 2013 este preocupat de fizică, înscriindu-se la facultatea de profil din cadrul UBB. Dacă acest domn avea minime cunoştinţe istorice, înţelegea cum ‘’Deşteaptă-te române’’ a devenit cântecul de indentitate al conştiinţei naţionale la 1848. Ar mai fi aflat cum românii s-au regăsit în acest cântec în perioadele cele mai grele din ultimii 150 de ani, cum ar fi Războiului de independenţă (1877 – 1878), Primul şi al Doilea Război Mondial sau în perioada crizei de după lovitura de stat din 23 august 1944, când acest cântec a fost intonat  în mod spontan şi emis pe toate staţiile radio. Specialistul în productivitatea melcilor, membru al secţiei ruse a Academiei Internaţionale de Ştiinţe ar mai fi înţeles de ce, după 1947, “Deşteaptă-te române’’ i-a deranjat profund pe comunişti, care au interzis acest cântec, intonarea lui fiind pedepsită cu ani grei de închisoare. Pe de altă parte, dacă personajul cu dublă cetăţenie nu s-ar fi aflat în decembrie 1989 în SUA, ci alături de miile de români care au ales să se sacrifice pentru libertate, ar fi fost pătruns şi el de spiritul mobilizator al versurilor lui Andrei Mureşanu şi ar fi înţeles poate de ce revoluţionarii au cerut atunci ca “Deşteaptă-te române” să devină imn naţional.
P.S. Asta le mai lipseşte românilor, să schimbe imnul naţional, de parcă nu am mai avea alte probleme de rezolvat în România. Asta ca să nu mai spunem că, dacă minţi bolnave ar da curs unui astfel de demers, am fi ţara din Europa cu cele mai multe imnuri naţionale în ultimii 150 de ani: “Marş triumfal” (1862 – 1884); „Trăiască Regele” (1884 – 1947); „Zdrobite cătuşe” (1948 – 1953); „Te slăvim, Românie!” (1953 – 1977); „Trei culori” (1977 – 1990) şi „Deşteaptă-te române” (1990 – prezent).
C.P.

Articole din aceeasi categorie