Zona euro va începe să se destrame cu Finlanda

Utro

Finlanda ocupă în mod tradiţional cea mai fermă poziţie faţă de partenerii din zona euro care s-au pomenit în groapa datoriilor. Italia, în schimb, s-a cufundat adînc în această groapă, situîndu-se, în ceea ce priveşte datoria de stat, pe primul loc în Uniunea Europeană (UE), cu 2 trilioane de euro.

Recent, politicieni finlandezi şi italieni au intrat în polemică cu privire la soarta zonei euro şi rolul ţărilor lor în depăşirea crizei. Astfel, în iulie premierul italian Mario Monti a acuzat autorităţile finlandeze de “zdruncinarea uniunii valutare”, în condiţiile în care, după cum a declarat înainte ministrul finlandez de finanţe, Jutta Urpilainen, “Finlanda nu se va agăţa de euro cu orice preţ şi este pregătită pentru orice scenariu, inclusiv pentru ieşirea din zona euro”, mai ales că ţara a făcut şi aşa destul de mult pentru salvarea uniunii monetare.

Cu toate acestea, deja la începutul lui iulie premierii celor două ţări au desfăşurat negocieri constructive şi, se pare, au depăşit divergenţele ideatice, iar recent Finlanda a trimis la Roma un grup de înalţi funcţionari de la Ministerul Finanţelor, în calitate de consultanţi pentru scoaterea Italiei din criza datoriilor. Este adevărat că acea variantă de acţiuni pe care Helsinki o propune tuturor membrilor problematici ai zonei euro nu le prea place acestora: să ipotecheze din patrimoniul statului sau chiar din teritorii în schimbul creditelor primite. Pentru prima dată Finlanda a formulat o asemenea propunere în timpul summitului UE din iunie. La acea dată Italia a respins-o categoric, însă nu este exclus că acum ea va trebui să ţină cont de aceasta.

Finlanda este singura ţară din UE care, participînd la acordarea de ajutor financiar pentru partenerii din zona euro, îi obligă pe aceştia să încheie acorduri bilaterale care conţin garanţii pentru restituirea mijloacelor acordate. Anul trecut, un asemenea acord a fost semnat cu Grecia, iar vara aceasta – cu Spania. În timpul negocierilor cu Madridul, Helsinki a insistat ca 40% din creditul total de 2,2 miliarde de euro să constituie garanţie. Astfel, guvernul Spaniei a fost nevoit să vireze 800 de milioane de euro în conturile finlandeze, pentru a primi în schimb 1,4 miliarde. Helnsinki a propus chiar ca această practică să devină una paneuropeană, însă nu a găsit înţelegere la partenerii săi.

În schimb, principialitatea finlandeză a fost apreciată de agenţiile internaţionale de rating. Nu demult Moody’s a emis o prognoză “negativă” pentru ratingurile unor economii europene ce păreau stabile – ale Germaniei, Olandei şi Luxemburgului. În schimb, ratingul Finlandei a rămas “stabil”, tocmai pentru că această ţară s-a asigurat cu garanţii în acordurile cu datornicii. Această evaluare din partea unei agenţii cu autoritate le-a permis încă o dată autorităţilor finlandeze să se convingă de dreptatea lor şi a adîncit fisura ideologică dintre Nordul şi Sudul UE.

Astăzi, chiar dacă Finlanda “dădăceşte” Italia, în principiu ei nu-i prea pasă de toate aceste ţări sudice falimentare. Economia finlandeză şi sistemul bancar nu sînt legate de acestea practic prin nimic, decît prin valuta comună. În general, Finlanda este slab integrată în zona euro: cinci dintre cei şapte cei mai mari parteneri comerciali ai acestei ţări nu sînt membri ai uniunii monetare, iar unul nici nu face parte din UE – aceasta este Rusia. Către zona euro merg doar 30% din exporturile Finlandei, cu mult mai puţin chiar decît în cazul Marii Britanii.