Ziua în care a ars Casa Albă

Las Provincias

Fumul se putea vedea de peste tot din Washington. Casa Albă, reşedinţa oficială a preşedintelui SUA, ardea în flăcări iar locatarul său fugise cu cîteva ore înainte, pentru a nu cădea în mîinile inamicului. Abandonase capitala în faţa iminenţei unei invazii. Washingtonul căzuse, iar focul cuprinsese şi o parte din Capitoliu. Scenariu de science-fiction? Nu, este doar unul din evenimentele importante, dar mai puţin cunoscut al războiului anglo-american din 1812, al cărui bicentenar se aniversează anul acesta.

La începutul secolului al XIX-lea, SUA erau o ţară de abia născută cu o mare dorinţă de a se extinde – spre vest către ţinuturile indienilor – dar şi spre nord unde intra în conflict cu interesele Marii Britanii şi coloniile canadiene. Relaţiile dintre cele două ţări erau tensionate, iar rănile războiului de independenţă erau încă recente. Situaţia s-a deteriorat şi mai mult după războaiele napoleoniene. Londra a impus un embargo comercial Franţei, fapt ce a afectat economia americană prin interzicerea tranzacţiilor cu Parisul. Iar marina britanică aborda orice vas american bănuit de comerţ cu Franţa, confiscînd mărfurile transportate şi arestînd echipajul.

La 18 iunie 1812, al patrulea preşedinte american, James Madison, a declarat război Marii Britanii. În primii ani, războiul nu a fost de mare intensitate, Anglia fiind ocupată cu înfrîngerea lui Napoleon. Totodată, trupele americane au fost respinse de la orice încercare de a pătrunde în Canada. Începînd din 1814, conflictul a escaladat. Marea Britanie a trimis mai multe trupe după victoria sa în Europa, iar soldaţii britanici au debarcat punînd la cale prima invazie a SUA de la întemeierea lor. Obiectivul britanicilor era de a demoraliza rivalul, prin urmare au decis să atace Washingtonul. La sfîrşitul lunii august 5.000 de soldaţi britanici au debarcat în apropiere de capitala americană. La 22 august preşedintele Madison a devenit primul şef de stat care a părăsit capitala Washington D.C.

Două zile mai tîrziu, trupele britanice intrau în oraş fără să întîmpine rezistenţă. Imediat au pus ochii pe simbolul puterii americane: Casa Albă. Şi aici intră în acţiune prima doamnă a ţării, Dolley Madison. Spre deosebire de soţ şi de restul guvernului, ea a rămas în clădire pînă în ultimul moment, cerînd să fie împachetate multe obiecte de valoare, precum portretul lui George Washington, dar şi unele documente importante. Dolley, care a rămas în istorie ca o eroină, a abandonat clădirea la venirea britanicilor. Aceştia au strîns mobilele şi au dat foc clădirii, devenită prima dată reşedinţă în 1800, a preşedintelui John Adams. Înainte dăduseră foc Capitoliului. La 24 august 1814, simbolul tinerei ţări cădea sub flăcări. În pofida loviturii spectaculoase, britanicii nu au stat mai mult de o zi la Washington, în lipsa bărbaţilor pentru a apăra oraşul.

Umilinţa suferită de capitală i-a făcut pe americani să-şi recapete spiritul naţional şi să îngroaşe rîndurile voluntarilor pentru a apăra ţara. După cîteva luni, americanii i-au învins pe britanici la New York, Baltimore şi New Orleans. În 1815, ambele părţi au semnat pacea şi au revenit la frontierele de dinaintea conflictului. Şi, bineînţeles, Casa Albă a fost reconstruită din temelii, în speranţa de a nu mai cădea vreodată.