Vrea PNL divorţul de PSD?!

    Ilie CĂLIAN

Vineri, Liviu Dragnea, ministrul Dezvoltării Regionale, s-a enervat – nu ca ministru, ci în calitatea sa de preşedinte executiv al PSD, “al doilea în PSD”, după Vic-tor Ponta, aşadar o persoană foarte importantă în USL. Liviu Dragnea a spus direct: “Nu putem continua aşa. Această ţară nu poate fi guvernată în această manieră”. Iar apoi a explicat: un grup de 63 de parlamentari liberali au depus o iniţiativă legislativă fără a-i fi consultat anterior pe colegii lor din PSD. Că este o lipsă de loialitate în cadrul USL – asta este evident: nu este vorba despre vreo iniţiativă legislativă marginală, ci despre prima dintre cele aflate pe lista legilor organice (cum preci-zează Constituţia, Articolul 73.Categorii de legi, (3) a) “sistemul elec-toral”). Mai exact: PNL doreşte modificarea legii electorale, astfel în-cît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin, iar preşedinţii de consilii judeţene să fie aleşi de către consilierii judeţeni. În actualul sistem, atît primarii, cît şi preşedinţii consiliilor judeţene sînt aleşi (prin votul alegătorilor) după numărul maxim de voturi.

Înainte de a discuta despre utilitatea schimbării sistemului, din punctul de vedere al creşterii nivelului de democraţie electorală, să vedem raportul de forţe. După ultimele alegeri, PSD are 1.192 pri-mari; PNL – 808; PDL – 769; UDMR -203. Adică, PSD are cu aproape 400 mai mulţi decît PNL. În privinţa preşedinţilor de consilii judeţene, dispro-porţia este mai mare: PSD are 22, iar PNL – 13. Se observă uşor că, dacă se modifică sistemul, la viitoarele alegeri PNL ar putea face “aranjamente” cu PDL şi cu UDMR, pentru a se sprijini reciproc. Desigur, ar fi puţin probabil ca PNL sau PDL să ajungă, oricare dintre ele, la un număr de primari mai mare decît PSD – însă raportul de forţe dintre PSD şi PNL s-ar putea schimba, astfel încît să conducă şi la un avantaj al PNL în Parlament. În ceea ce priveşte preşedinţii de consilii judeţene, alege-rea lor prin aranjamente între consilieri ar avantaja şi ea partidele mici: aici, s-ar putea ajunge, practic, chiar la o inversare a realită-ţii politice, la înscăunarea unui preşedinte al cărui partid să se afle pe locul doi sau trei în preferinţele electoratului – cum s-a mai întîmplat nu doar cu preşedinţii de consilii judeţene, dar şi cu viceprimarii. Pe scurt: PNL pare a se pregăti pentru divorţul de PSD şi crearea al-tei alianţe: cu resturile din PDL, după ce unii dintre liderii şi lideraşii de la Bucureşti vor trece la Partidul Mişcarea Populară al lui Băsescu. Pentru cei rămaşi în PDL, o alianţă cu PNL ar fi singura speranţă de su-pravieţuire politică – iar pentru PNL, şansa de a-şi mări numărul de pri-mari, consilieri, preşedinţi de consilii judeţene şi parlamentari. Or, în această situaţie, chiar dacă ar continua colaborarea – înlăuntrul sau fără USL -, PNL şi-ar putea negocia altfel guvernarea cu PSD – inclusiv posibilitatea de a avea simultan atît preşedinţia, cît şi postul de prim-ministru.

Aşa s-ar explica şi graba de a face această modificare legis-lativă cu un an şi jumătate înaintea alegerilor locale din 2016: fluturînd posibi-lilor aliaţi perspectiva negocierilor pentru primari şi preşedinţi de consilii judeţene, PNL ar obţine, tot de la aceştia, voturi pentru… Crin Antonescu, la alegerile prezidenţiale din 2014. Adică, un plus de voturi care să arate că PNL nu prea are nevoie de PSD. Desigur, asta lo-veşte în esenţa protocolului USL: dacă PSD s-a angajat să-1 sprijine pe Crin Antonescu în 2014, este de înţeles ca alianţa să funcţioneze şi după alegerile locale şi parlamentare din 2016, cînd Crin Antonescu ar mai avea în faţă încă doi ani de preşedinţie. Dar se pare că această iniţiativă legislativă unilaterală a PNL ar explica şi faptul că acea comisie constituţională condusă de Crin Antonescu nu doreşte să renunţe la statutul de republică semiprezidenţială în favoarea celui de republică parlamentară: cele două, împreună, ar asigura mari puteri executive pentru PNL şi preşedintele său.

Cît despre alegeri în unul sau două tururi a persoanelor cu funcţie unicat – primar, preşedinte de consiliu judeţean, preşedintele ţării (cum e acum sistemul) sau prim-ministru (cum e, de exemplu, în Ger-mania) -, aceasta este o chestiune serioasă, dincolo de costurile a două tururi de scrutin. Într-o ţară cu vocaţie pluripartidistă, ca România (şi nu numai), este o formulă preferabilă celei din sis-temele bipartite, unde cîştigătorul ia totul, dintr-o singură confrunta-re. Dar de ce nu s-au consultat parlamentarii din PNL cu cei din PSD?! Adică de ce au conceput pe ascuns un sistem nici cal, nici măgar, nici complet în două tururi: pentru preşedinţii de consilii judeţene nici măcar dintr-un tur, ci prin negocieri secrete între consilierii feluri-telor partide?!