Vorbe din… duh

Radu VIDA

E greu de crezut că cineva, undeva, în tainiţele întunericului lucrează la dezbinarea dintre naţii. Dar scenariul poate fi perfect valabil, fie şi dacă ne gîndim la recentele declaraţii ale unor fruntaşi rrromi. Care cer înapoierea la denumirea de ţigan. Evident că cineva i-a învăţat – verbal, că în scris e mai greu – să huiduie acolo unde doare. Majoritatea este şi trebuie să fie tolerantă. Dar repercusiunile la nivel individual pot să scape de sub control. Iar dacă plaga se extinde, se cheamă că ambele tabere sînt vinovate. Şi, neîndoielnic, fiecare va fi dezbrăcat şi bătut la fundul gol.

S-a întîmplat ca rrromii să se… vrea ţigani. Nimeni nu i-a îndemnat să-şi spună cum vor, ba, dacă ne amintim bine, au fost voci în spaţiul public care au contestat denumirea nouă, de după 1989. Denumire de care nimeni nu a auzit, care nu semăna, nici ca sonoritate, nici ca nimic, cu fraţii lor, mai puţini, e drept, mai integraţi, e drept, de prin Europa asta mare. Tolerantă, majoritatea românească a acceptat.

Rrrom să fie!
Este greu de cuprins în cuvinte cîte zoaie au trecut de atunci. Şi cum s-au îmbîrligat treburile. Rrrom şi român au plecat spre cele zări. La… muncă. Primii au exportat păduchii pe străzile principalelor capitale ale continentului. Şi au dat apă la moara celor care, cu mîna întinsă, i-au confundat pe români cu cerşetorii lumii. Acel jignitor „s-il vous plait” se referea la cei care, astăzi, răstălmăcesc realitatea şi jignesc la rîndul lor. Rrromii s-au instalat la Paris, Stockholm sau Londra în corturi improvizate. Coloniile lor, fără apă şi utilităţi, au fost ciuca… huiduielilor pentru populaţii care au scăpat de această plagă de mai bine de trei secole. Hazna. Asta au făcut din Europa civilizată. Românii, mai modeşti, au închiriat sau cumpărat spaţii locuibile, cu confort şi reguli. Pe care, marea lor majoritate, le-au respectat. Muncind de-adevăratelea (chiar dacă la negru, cîteodată), românii au fost primii care au dat de pomană celor rrromi, aciuaţi pe străzile oraşelor şi comunelor occidentale. Facerea de bine…

Acu’ a venit scadenţa.
La cererea fără dop, ataşată Guvernului şi Preşedinţiei, capii rrromilor au cerut să-şi ia înapoi denumirea de ţigani. Motivaţia? Prea se confundă numele lor cu al majorităţii. Majoritate care nu ştie nici măcar să toarne un cazan de ţuică! Dar toarnă la Securitate. Tare, nu?! Era să cred, pentru o clipă, că ei, rrromii au ridicat CUG-uri şi au construit vapoare, hidrocentrale şi… „Cînd te aude că eşti român, gata, nu mai vor să aibă de-a face cu tine” – spunea unul dintre bulibaşii petiţionari. Probabil că se referea la Eliade, Cioran, sau Pallade, mă gîndesc, din moment ce în Panteon n-am auzit de bine nici de Rostaş, nici de Isaura, nici de Vinetu’ de Drăgăşani.

În motivaţia cererii se mai spune că au şi ei hoţii lor, puţini, acolo, o nimica toată. Dar noi îi avem pe barosanii cu permis de trecere… liberă pe la DNA. Nu e ciudat cum mîna care hrăneşte e muşcată de cîinele care, scos din rahat, creşte şi se crede, dintr-o dată, leu stăpîn pe Junglă? De la slobozenie, majoritatea acestei ţări rabdă cele nelegiuiri ale ţiganilor) rrromi. Rămaşi la staborul trecutelor vremi, nu s-au aliniat la secolul pe care, nu întîmplător, îl traversează deodată cu noi. Crîcnind. Huiduind. Şi mînjind numele celor care au îngăduit să se ajungă aici.

Cuvintele dor mai tare decît o bătaie bună. Şi, odată plecate în lume, arareori mai pot fi întoarse din drum. Ei pot să spună, noi putem să şi scriem că, odată ş-odată, trebuie să se pună capăt acestor neînţelegeri. La masa comună a discuţiilor, că n-avem cu cine a coresponda pe subiect, trebuie să se tranşeze lucrurile. Şi fiecare să încerce să scape de imaginea negativă pe care, vezi doamne!, celălalt i-o pricinuieşte.