Vopsirea monumentului din Cimitirul Gruia miroase a diversiune

Felul în care s-au derulat evenimentele săptămîna trecută, în contextul zilei de 4 iunie, data semnării tratatului de la Trianon, pare să ducă la ideea că vopsirea monumentului soldaţilor unguri din Cimitirul Gruia a făcut parte dintr-un plan dinainte stabilit. Scopul ar fi fost, pe de o parte, de a exploata din plin momentul 4 iunie, iar pe de altă parte, de a da posibilitatea politicienilor maghiari de a reacţiona, mai ales că temele de scandal etnic s-au cam epuizat.

Ce e grav e că în jocul extremiştilor maghiari au intrat şi persoane care ar trebui să se ocupe de bunăstarea şi dezvoltarea municipiului Cluj-Napoca, precum şi de asigurarea unui climat etnic la standard european şi nicidecum de girarea acţiunilor Mişcării Tinerilor din 64 de Comitate (HVIM).

Această organizaţie s-a pregătit minuţios pentru a comemora Trianonul la obeliscul soldaţilor unguri din Cimitirul Gruia Cluj-Napoca.
În acest sens, au depus o cerere la Primăria Cluj-Napoca pentru a obţine aprobarea organizării acestui eveniment. Ce e interesant e că, deşi astfel de acţivităţi intră sub incidenţa OUG 31/ 2002 privind interzicerea activităţilor cu caracter revizionist şi antinaţional, viceprimarul Horváth Anna nu a intervenit să condamne şi să descurajeze iniţiativa HVIM. Cei care s-au opus cererii radicalilor maghiari au fost reprezentanţii Jandarmeriei, aceştia invocînd OUG 31/ 2002. Cu toate că nu a fost aprobată acţiunea, membrii HVIM au sfidat legile României şi, în 4 iunie, ora 17,20, au fost prezenţi la monument pentru a-şi parcurge programul dinainte stabilit. Numai că ştirea principală nu a mai fost ‘’comemorarea Trianonului’’, ci a fost legată de faptul că obeliscul soldaţilor unguri a fost stropit cu vopsea roşie. Acest lucru le-a venit ca o mănuşă organizatorilor evenimentului, pentru că ştirea a apărut rapid pe site-urile de ştiri, agenţii de presă şi televiziuni. Dată fiind această situaţie, se pune întrebarea dacă într-adevăr grupurile de radicali români erau dispuse la o astfel de iniţiativă, ştiindu-se de la început că va urma o amplă mediatizare a acestui subiect şi că acest lucru va da vizibilitate doar organizaţiei HVIM.

Primul care a sosit să vadă cît este de afectat monumentul a fost preotul reformat Szölösy János, de la Parohia reformată de pe strada Horea. Acesta este un vechi susţinător al grupării clujene a HVIM, fiind văzut în fiecare an la acţiunile de comemorare a Trianonului din Cimitirul Gruia. Sosirea şi în acest an a lui Szölösy János la obelisc, de data aceasta pentru a-şi arăta îngrijorarea faţă de acţiunea huliganică’’, nu pare a fi deloc întîmplătoare. Gestul său nu a făcut decît să dea o şi mai mare greutate campaniei de mediatizare pe tema ‘’monumentului vopsit’’.

În aceeaşi regie pare să fi intrat şi intervenţia d-nei Horváth Anna, care, la scurt timp după cele petrecute în Cimitirul Gruia, a transmis un comunicat în care cataloga acel act drept ‘’revoltător’’, precizînd că gestul arată că practica profanării monumentelor istorice poate deveni din nou o actualitate în Cluj-Napoca, ‘’într-un oraş ce se consideră nu doar european, dar care totodată îşi propune să candideze la titlul de Capitală Culturală Europeană’’.
Anna Horvath a anunţat că consilierii locali ai UDMR au depus plîngere penală la poliţie împotriva unor autori necunoscuţi, în care solicită organelor competente să acţioneze ferm pentru investigarea acestui caz şi a tuturor cazurilor de acest fel.

Gestul reprezentantului UDMR a semănat mai mult cu o strategie politică menită să-i aducă puncte electorale în faţa comunităţii maghiare şi mai puţin cu un mesaj de toleranţă şi de descurajare a acţiunilor ce pot face rău tuturor celor care trăiesc în Cluj-Napoca.
Nu ştim dacă sosirea lui Szölösy János la obelisc şi reacţia d-nei Horváth Anna au făcut parte din acelaşi plan cu ce s-a întîmplat în jurul monumentului soldaţilor unguri, însă e cert că lucrurile prea tare s-au succedat şi au avut o coerenţă foarte mare.

Poate, dacă Horváth Anna ar fi reacţionat şi atunci cînd a fost vandalizat monumentul Crucea de pe Cetăţuie, ridicată după Revoluţie în memoria eroilor Revoluţiei de la 1848-1849, şi cînd a început să se degradeze Monumentul ‘’Glorie Ostaşului Român’’, amplasat în spatele Catedralei Mitropolitane a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, sau multe alte monumente din oraş, am fi fost convinşi că liderul UDMR are o preocupare faţă de păstrarea şi protejarea acestor simboluri. Cum însă nu a reacţionat decît în urma incidentului legat de obeliscul din Cimitirul Gruia, Horváth Anna, dă dovadă că nu o precupă decît acele subiecte ce o pot poziţiona în faţa electoratului maghiar.

S.P.