Volumul „George Enescu – Primele micro-monografii” lansat la Librăria Humanitas-Kretzulescu

Volumul „George Enescu – Primele micro-monografii (1915 – 1950)”, apărut sub egida muzeului care poartă numele marelui compozitor, o ediţie critică, anastatică, îngrijită de prof. univ. dr. Viorel Cosma, a fost lansat, marţi seară, la Librăria Humanitas-Kretzulescu.

Apărută într-o ediţie de lux, cartea acoperă perioada 1915 – 1950, fiind rodul muncii de 10 ani a maestrului Viorel Cosma.

„Prezenţa acestor broşuri constituie premisele unor viitoare monografii de compozitori români din literatura de specialitate, ele reprezentînd prima treaptă de închegare a muzicologiei ştiinţifice autohtone”, a declarat Viorel Cosma, subliniind că „prezenta ediţie critică anastatică inaugurează un gen de literatură muzicologică recuperatorie, în premieră în spaţiul literar românesc, iar Muzeul Naţional „George Enescu” se dovedeşte un curajos explorator pe drumul nebătătorit cu astfel de lucrări”. Apreciatul lexicograf şi muzicolog a declarat că pentru muzicologia românească această lucrare reprezintă „o recuperare de o jumătate de secol a 12 cărţi pe care Enescu, în timpul vieţii lui, pînă la plecarea din 1946, le-a păstorit, în sensul că a stat de vorbă cu autorii, punîndu-le la dispoziţie documente şi fotografii”. El a precizat că „autorii monografiilor de început în literatura enesciană au fost prieteni şi colaboratori personali ai muzicianului (Alfred Alessandrescu, Ion Nonna Ottescu, Emanoil Ciomac), consăteni din Moldova (N. Hodoroabă, Emanoil Ciomac, Maximilian Costin), impresar (Antoine H. Cohen) şi rude”.

Prof. univ.dr Grigore Constantinescu a caracterizat lucrarea drept „o carte eveniment, în care pasionatul muzicolog Viorel Cosma realizează o cercetare a tot ce s-a scris despre George Enescu, înainte de apariţia, în 1950, a monografiei Academiei Române, dedicată compozitorului. Potrivit lui Constantinescu, monografia scoate la lumină, prin cuvîntul lui Emanoil Ciomac, un fapt inedit, faptul că părintele lui Oedip a vizitat Grecia, ca şi un lucru care a fost ignorat pînă în prezent, acela al relaţiilor compozitorului cu lăutarii epocii, alţii decît legendarul Lae Chiorul, de la care Enescu violonistul s-a inspirat în arta interpretării.