VISTIAN GOIA: Polemica – între vocaţie şi diletantism

SKMBT_C35315022709310Este vrednică de toată admiraţia forma intelectuală a profesorului şi istoricului literar Vistian Goia, aceeaşi, la 80 de ani, precum cea de acum zece-douăzeci. La intervale scurte, ne face alte şi alte surprize editoriale. Cea mai recentă ne-a mijlocit-o Editura ?coala Ardeleană. Polemica între vocaţie şi diletantism care este, înainte de toate, o carte elegantă, pe care îţi face plăcere s-o ţii în mînă. Dar mai presus de asta, este o carte pe care o citeşti cu interes sporit de la o pagină la alta. Argumentul care o deschide încadrează precis intenţia autorului. În acord cu Vladimir Streinu, pe care îl citează, şi Vistian Goia este convins de necesitatea polemicii în viaţa literară şi cea publică din orice epocă. Nu ca ceartă de dragul gîlcevii, ci ca mod de promovare a unor idei novatoare, întru progresul continuu al societăţii.

Autorul îşi avertizează cititorii că intenţia sa nu a fost să scrie o „istorie” a polemicii româneşti, ci să surprindă diferenţa dintre prestaţia unor polemişti cu vocaţie şi cea a unor diletanţi. Altfel zis, a fost preocupat să identifice factorii determinanţi în arta polemicii şi elementele constitutive ale acesteia. Au ajuns mari polemişti personalităţi puternice ale culturii noastre, cu talent înnăscut dar şi cu bogată cultură în domeniu. Aşa au fost, în viziunea lui Vistian Goia, Titu Maiorescu, B. Petriceicu Haşdeu, N. Iorga, E. Lovinescu, L. Blaga… Poate că nu întotdeauna dreptatea a fost integral de partea lor, dar ei au avut forţa intelectuală să şi-o impună, încît istoria culturii i-a asumat ca învingători.

Dincolo de tema specială urmărită, cartea profesorului Vistian Goia are o importanţă majoră şi prin evocările înseşi pe care le face. Cititorii din generaţiile mai vechi se reconectează la evenimente de viaţă culturală ori publică apuse, cu înfruntări acerbe, care le sînt cunoscute, dar au intrat în fondul pasiv al conştiinţei lor intelectuale. Cititorii mai tineri, în schimb, s-ar putea să ia acum cunoştinţă de ele. Cum şcoala, în ultima vreme, oferă preponderent cunoştinţe literare nude, nu istorico-literare, tinerii de astăzi au o imagine extrem de vagă a ceea ce au însemnat confruntările de idei în evoluţia societăţii româneşti, inclusiv asupra personalităţilor care le-au promovat. Articolele care compun cartea, scrise de-a lungul vremii, îi ajută pe aceşti cititori să ia contact cu ele şi să-şi întregească, astfel, zestrea intelectuală. Din această perspectivă, evocarea polemicii lui Inochentie Micu-Klein cu Dieta transilvană, evocarea puternicelor personalităţi ale lui Ioan Maiorescu şi I. Heliade Rădulescu într-o polemică prepaşoptistă, descrierea raporturilor dintre Titu Maiorescu şi V. A. Urechia, prezentarea personalităţii complexe a lui B.P. Haşdeu şi polemicile ramificate ale acestuia, cu junimiştii şi Al. Odobescu, toate sînt contribuţii fericite la readucerea în atenţia noastră a unor frămîntări care au asigurat temelii în evoluţia culturii româneşti din secolul al XIX lea, cu rezonanţe puternice şi în secolul XX. Polemicile de după 1900 urmărite de autor introduc în scenă nu numai alţi protagonişti (C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, E. Lovinescu, O. Goga, Onisifor Ghibu, Lucian Blaga, Nae Ionescu ), ci şi viziuni ideologice ori estetice înnoite, mentalităţi diferite privind prezenţa publică şi modalităţile disputei. Într-un secol nervos, şi disputele sînt mai aprinse, iar orgoliile greu de potolit. Ecoul lor, cîteodată, s-a prelungit pînă în zilele noastre, conservîndu-şi, astfel, actualitatea.

Deşi se referă la subiecte incitante, Vistian Goia nu se lasă contaminat de ardoarea polemică a protagoniştilor, îşi păstrează aceeaşi seninătate care l-a consacrat, practicînd, cum singur recunoaşte, un demers critic academic, subordonat integral vocaţiei sale de istoric literar. Aceeaşi expresie clară, pe care i-o ştim, aceeaşi bunăvoinţă, pigmentată cu un umor ponderat, aceeaşi intenţie de comunicare cu cititorul, pe înţelesul lui, evitînd construcţiile lingvistice fastidioase.

Polemica – între vocaţie şi diletantism este o carte care nu numai îmbogăţeşte bibliografia unui istoric literar, ci invită la o lectură plăcută şi foarte instructivă.

Iuliu PÂRVU

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.