Viorel Cacoveanu – 80

Cum se călătoresc anii…

Încet dar sigur, cum spunea bătrânul Will. Numai că unii rămân veşnic tineri, sonorizând dalele contemporaneităţii cu tocul ascuţit al sunetelor, cuvintelor, propoziţiilor şi frazelor. Meşteşugit alcătuite. Spunând semenilor, ceea ce şi zeii arareori îngăduie: adevărul.

Ce poate să spună un CV despre făptuitor? Nimic. Sau aproape nimic. Doar că cifrele şi anii se adună în calendar, am fost, am făcut, am dres… Domnul Viorel Cacoveanu are o viaţă mult mai bogată decât poate cuprinde o înşiruire de date.

Mai bine de 26 de ani la Făclia.

Poate cineva să numere anchetele (fulminante pentru acea vreme) şi ştirile din sala paşilor pierduţi? Greu. Dacă în… contabilitatea literaturii rămân volumele: Fapta care spune da, Întotdeauna blondele trişează, Un coniac pentru o fată, Morţii nu mint niciodată… Dacă vreodată, cineva va vrea să ştie cum şi de ce ard becurile în casele clujenilor şi nu numai să (re)citească reportajele maestrului: Someşul Cald. Sau dacă vrea cineva să afle începuturile unei dizidenţe şi a neliniştii conducătorilor de atunci în legătură cu adevărurile spuse de scriitorul Viorel Cacoveanu poate citi mult comentata “Aprobare pentru un tango”, schiţe care au făcut vâlvă la vestita “Europa Liberă”. Din 1988, alţi ani la revista Steaua…

Dar d-nul Viorel Cacoveanu demonstrează, dacă mai era nevoie, că scriitorul adevărat nu trăieşte doar într-un veac, nu ţine cont de regimuri politice şi nu are antipatii sau afinităţi decât cu propria-i conştiinţă. S-au schimbat vremurile, dar nu şi dizidenţa lui V.C. Convingeţi-vă răsfoind măcar nuvelele din Jocul sau şi Caragiale e cu noi, Înmormântare via F.M.I., Pomana porcului electoral… Şi, sunt sigur, vă veţi aminti cu plăcere de piesele scrise de-a lungul anilor, piese de teatru care au făcut săli pline şi au adus stâmpăr în suflete.

A fost şi serios, şi tandru, şi iscoditor, şi a biciuit făr’ de răgaz. Dar, mai ales, a avut şi are umor.

Cum a apărut umorul?

Aşadar, cum şi când a apărut umorul? Nimic mai simplu şi mai lesne de demonstrat: odată cu primul om! El a fost făcut după chipul şi asemănarea noastră, cum I-a precizat Dumnezeu şi Sfântul Petru. Să fi fost o glumă a Atotputernicului, din moment ce omul a ieşit aşa cum a ieşit?! S-ar părea că da! A fost prima glumă a Universului. Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărână, din pământ. A fost primul care a scos pământ din perimetrul agricol. Că intravilan era! Nu bănuia Dumnezeu că, după mii de ani, pământul va fi dat înapoi proprietarilor, conform Legii 18…”

(Almanah literar 2006, pag. 91 – Uniunea Scriitorilor din România, filiala Cluj)

Se vor mai călători încă mulţi ani…

Şi ne vom bucura – sunt sigur – de slova arsă de patimă a lui Viorel Cacoveanu.

Drept pentru care să-i urăm maestrului: La mulţi şi frumoşi ani!

Radu VIDA