Vin!

Cu mult înainte ca Aristotel să se pronunţe asupra formei rotunde a Pământului, babiloniada oamenilor era în floare. Istoria mai apropiată sau îndepărtată ne arată că neamurile s-au tot amestecat între ele. Cu sau fără motiv. Sclavi, războaie, deportări… Dar, încă de atunci, de la vestitul Turn Babel, înţelesul acestor mişcări de populaţie era unul singur: confuzia.

S-a dovedit: oamenii pot învăţa limba altor seminţii, pot să se adapteze multor cutume culturale, pot să se integreze în sisteme politice diferite. Ceea ce nu pot, e să uite! Acolo, undeva în adâncul fiinţei, cineva din noi, umbra rece ce-o purtăm, cum zice un contemporan, s-a gravat în genă anume sigiliu. Ne putem comporta ca îngeri serafici sau ca disperate bacante, dar mereu rămâne o frustrare, atunci când schimbăm ceea ce Noi am primit în dar.

De multe ori s-a subliniat efectul benefic al marilor migraţii de populaţii, care au format naţiunea americană. S-a dovedit, până la urmă, că toată povestea este una romanţată. Că negrii nu se înţeleg cu albii, sud-americanii cu cei născuţi în nord, suedezii cu irlandezii, chinezii cu indienii ş.a.m.d. Doar forţa coercitivă şi păcălelile politice fac ca naţiunea să nu se destrame.

Iată că şi asupra Evropei s-a năpustit urgia. Neamuri de alt sânge, religie şi cultură dau năvală, mânaţi în luptă nu de mirajul unei vieţi mai bune, ci de statornicirea unui sistem de viaţă (Califat) nemaiîntâlnit pe bătrânele meleaguri.

Mai rău e că totul se petrece legal, cu acordul politicienilor Continentului, orbiţi de neputinţa de a asigura forţa de muncă necesară, sclavi moderni care să perpetueze bunăstarea îmbuibată a unui număr restrâns de proaspeţi regi, prinţi, duci etc.

Şi noi am intrat în acest joc periculos. Ne-am aliniat cererilor aberante ale unor politruci evropeni, gata să sacrifice “puritatea neamurilor”, pentru un pumn de euroi în plus. Dovadă: cotele stabilite şi mult depăşite de state sărace şi obediente, care n-au nici o putere să se opună “rezervei de cadre” pentru ţările dezvoltate .

Avem însă şi noi lipsurile noastre. Degringolada din învăţământul românesc, alimentat timp de 28 de ani doar cu gânduri de mărire, nicidecum concordante cu nevoile sociale şi economice ale ţării, au condus la o gravă lipsă de forţă de muncă adevărat calificată. Vestitul Gormet – singura supravieţuitoare a CUG-ului de altădată – acum în proprietate străină, aduce pe meleag 50 (cincizeci) de… vietnamezi. Sudori. Dacă până nu demult, firma găsea aleator câte un calificat în Ţărişoară, iată că înmulţirea comenzilor şi nevoia de asigura ritmicitatea producţiei a determinat această hotărâre.

Se repetă, la altă scară, desigur, greşelile săvârşite cu aducerea studenţilor străini veniţi altădată la studii. Acapararea pieţii muncii, a celei matrimoniale, stabilirea unor reguli sociale, economice şi religioase noi, în care banul devine monedă de schimb între semeni. Lăsând sentimentele să troneze în alte locuri decât cele de pe podium.

Trist!