Viitorul guvern al Italiei va trebui să rupă legăturile dintre fundaţiile bancare şi politicieni

Financial Times

Atunci cînd va fi ales un nou guvern în Italia, în urma scrutinului din 24-25 februarie, el se va confrunta cu cereri de a slăbi puterea unor fundaţii bancare, precum “Fondazione Monte dei Paschi” din Siena, care controlează Banca Monte dei Pachi (MPS), de a rupe legăturile cu politicienii aleşi şi a le supune unor reglementări mai stricte.

Fundaţia MPS este doar una dintre cele 88 de fundaţii bancare din Italia. Situaţia ei dificilă a redeschis o dezbatere îndelungată privind faptul dacă aceste organisme politice cu legături puternice cu administraţii locale pot fi de încredere pentru a controla băncile creditoare ale ţării.

Fundaţiile au fost create în anii 1990, după privatizarea sistemului bancar din Italia. În 1999, o lege le-a obligat să-şi reducă participaţiile deţinute la băncile pe care le controlează, la sub 50%. Cu toate acestea, criticii susţin că controlul fundaţiilor asupra sistemului bancar din Italia rămîne strîns.

Fundaţia MPS are în prezent probleme financiare profunde. Aproape colapsul MPS a redus cu mai mult de jumătate averea sa netă, care a fost de 2,7 miliarde de euro în 1995 şi a scăzut la 1,3 miliarde de euro în 2011. Analiştii cred însă că averea sa netă ar fi chiar mai mică.

MPS – unde fundaţia controlează încă 34,9% din bancă, după ce a deţinut 50% – este cazul cel mai flagrant. Dar grupuri de fundaţii bancare deţin de asemenea 14% din UniCredit şi 27% din Intesa Sanpaolo, cele două cele mai mari bănci din Italia.

Se consideră că legăturile strînse dintre fundaţii şi politicieni locali au agravat guvernanţa unor bănci creditoare italiene. “Fundaţiile sînt un “Cal troian” prin care politicienii au pătruns în bănci”, a declarat Tito Boeri, profesor de economie la Universitatea Bocconi din Milano. Un studiu elaborat de Boeri a constatat că patru dintre cele mai mari bănci creditoare ale Italiei au cel puţin un politician în board-urile lor. “Aceşti politicieni provin de obicei din board-ul fundaţiilor, unde “îşi spală” CV-ul, iar apoi merg să conducă o bancă, deşi nu au competenţe manageriale adecvate”, a spus el.

Preşedintele ACRI, Giuseppe Guzzetti, a insistat asupra faptului că MPS este o excepţie. El spune că fundaţiile nu controlează băncile din Italia şi că scopul lor este de a păstra capitalul lor şi de a folosi cîştigul la investiţii pentru finanţarea de activităţi caritabile.

Criticii fundaţiilor ar dori ca următorul guvern să le oblige să-şi diversifice portofoliul şi să vîndă toate acţiunile pe care le deţin într-o bancă individuală pînă cînd ajung sub un prag scăzut, posibil 2%.

Totuşi, este posibil ca guvernul să aibă mîinile legate. O decizie a Curţii Constituţionale a Italiei din 2003 a constatat că fundaţiile sînt entităţi private. Ca atare, statul nu poate dicta strategiile lor de investiţii.

Guvernul ar putea impune în schimb reguli mai stricte privind proporţia membrilor din board-ul unei fundaţii care, numiţi de politicienii locali. La Fundaţia MPS, 14 dintre cei 16 membri ai săi din board au fost aleşi de autorităţi locale.

Viitorul guvern al Italiei va trebui să decidă totodată cu privire la supravegherea viitoare a fundaţiilor. În prezent, ea este de resortul Ministerului de Finanţe, care exercită o supraveghere relativ superficială.