Victor Ponta: Austeritatea singură nu este răspunsul

Am ajuns într-un moment definitoriu în răspunsul Europei la criza economică. Ameninţarea imediată a dezintegrării zonei a trecut, dar perspectiva de a aluneca înapoi în recesiune este un pericol foarte real pentru o mare parte a continentului. Progresul privind o uniune bancară şi alte reforme instituţionale reprezintă doar o parte din răspuns. Fără o abordare mai activă, pentru a stimula o nouă activitate economică, stagnarea ar putea duce la o criză reînnoită, care ridică o ameninţare gravă la adresa stabilităţii şi unităţii Europei.

Ipotezele economice în jurul cărora s-a format consensul economic în urmă cu doi ani sînt acum pe scară largă considerate drept defectuoase. FMI tocmai a recunoscut că prognozele anterioare au subestimat semnificativ impactul probabil al reducerilor cheltuielilor publice în scăderea creşterii. Efectul negativ – aşa-numitul multiplicator fiscal – s-a dovedit a fi de două sau de trei ori mai mare decît era de aşteptat. Există, prin urmare, o recunoaştere tot mai mare a faptului că consolidarea bugetară excesiv de zeloasă poate spori criza datoriilor suverane prin sufocarea veniturilor publice.

Este important pentru guverne să reevalueze şi să-şi ajusteze planurile economice, în lumina acestei noi dovezi. Răspunsul nu este acela de a abandona obiectivul pe termen mediu de consolidare fiscală, ci de a pune un accent mai mare pe politicile care sprijină creşterea, necesare pentru a face acest obiectiv credibil. Aşa cum a susţinut recent Christine Lagarde, păşim pe o “cărare îngustă” între riscurile datoriei şi recesiunii, dar, “fără creştere, viitorul economiei globale este în pericol”.

Într-o altă abatere semnificativă de la ortodoxia recentă, există un consens emergent în cadrul FMI şi al altor instituţii că extinderea inegalităţilor sociale nu numai că contribuie la criză, dar frînează acum redresarea. Unele cercetări sugerează că decalajele mari de venit şi avere slăbesc cererea şi generează dezechilibre economice care creează instabilitate şi subminează creşterea.

România a fost grav afectată de criza financiară, o situaţie agravată de un program de austeritate prost gîndit, care a făcut ca profesorii şi medicii să aibă un salariu mai mic decît lucrătorii necalificaţi, ducînd la o migraţie masivă. În calitate de coaliţie de social-democraţi şi liberali, prioritatea noastră este de a construi o redresare durabilă, bazată pe o creştere incluzivă, cu un echilibru corect între disciplina bugetară strictă şi redresarea economică, precum şi între dezvoltarea economică şi socială. Rezultatele iniţiale sînt promiţătoare.

Rămînem ferm angajaţi să realizăm consolidarea bugetară. Datoria publică românească este în scădere şi am redus deficitul public de la 4,1% din PIB, în 2011, la 2,2% din PIB, în 2012, două motive pentru aprecierile pozitive recente ale politicilor guvernamentale economice ale mele de către FMI.

Noi combinăm ajustarea fiscală cu măsuri pro-întreprinderi, pentru a sprijini creşterea şi a stimula ocuparea forţei de muncă. Am reformat politicile noastre de rambursare de TVA pentru a ajuta IMM-urile. Datoriile vechi faţă de companii internaţionale ale unor companii publice din România sînt rambursate. Reducem birocraţia şi am anulat deja aranjamentele pe care le-au avut intermediari obscuri din domeniul energetic, care au dus la o pierdere cumulată de un miliard de euro pentru România în ultimii şase ani. Menţinem rate scăzute de impozitare şi am introdus chiar noi pauze de impozit pe profit, pentru a favoriza investiţiile şi crearea de locuri de muncă.

În acelaşi timp, am început să restabilim salariile din sectorul public, reduse în 2010 de fostul guvern. Rambursăm totodată plăţile de asigurări de sănătate pe care fosta guvernare le-a cerut în mod nelegal de la pensionari. Ne-am angajat, de asemenea, într-o reformă a sistemului nostru educaţional.

Sîntem încrezători că dezvoltăm combinaţia politică potrivită bazată pe responsabilitate fiscală, reforme structurale, dinamism economic şi incluziune socială. Dar nu putem reuşi în izolare de restul Europei. Liderii UE trebuie să conlucreze la soluţii inovatoare. Ar trebui să ne gîndim cum putem folosi instrumentele de la nivel european aflate la dispoziţia noastră, cum ar fi Banca Europeană de Investiţii, pentru a crea noi parteneriate public-privat şi a face ca investiţiile în infrastructură să se pună în mişcare.

Austeritatea singură nu este răspunsul. Trebuie să arătăm că răspundem cererilor cetăţenilor europeni de a găsi o modalitate mai bună de ieşire din criza noastră comună.