Valer Hossu (1938-2012) pe drumul veşniciei

 Valer Hossu s-a născut la 31 mai 1938, în localitatea Răstoci, jud. Someş (acum Sălaj), ca fiu al lui Aurel Hossu şi al Victoriei (n. Dolha), ţărani. Clasele primare I-IV (1944-1948) le-a urmat la Şcoala Primară de Stat din Răstoci, clasele V-VII (1948-1951) la Şcoala Elementară din Ileanda, ciclul II, iar clasele liceale (1951-1955) la Şcoala Medie Tehnică Nr. 5 din Cluj. A lucrat ca felcer igienist la Sanepidul Raional Jibou (1955-1956), aceeaşi meserie avînd-o la Sanepidul Interraional Dej (1956-1958). Militar în termen la Tecuci şi Bucureşti (1958-1960). Ca militar, este transferat la revista Pentru patrie din Bucureşti (1960). După stagiul militar, este din nou felcer medical la Circumscripţia Sanitară Gîlgău, din raionul Dej (1961-1962), apoi la Spitalul Unificat Dej (1962). A fost ziarist şi fotoreporter la săptămînalul Someşul din Dej (1962-1963). Urmează, la zi, anii I-III (1963-1966) ai Secţiei „Română” a Facultăţii de Filologie, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, iar anii IV-VI (1966-1969) sînt urmaţi la aceeaşi facultate, la „fără frecvenţă”. Student fiind, devine redactor la Făclia (1966-1968), şef de rubrică, apoi redactor principal la Năzuinţa din Zalău (1968-1976). A funcţionat, apoi, ca economist principal la sectorul de carte al Uniunii Judeţene a Cooperativelor de Consum, Cluj (1976), redactor principal la Scutul patriei din Cluj-Napoca (1977-1982), secretar-şef la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca (1982-1985), secretar-şef la Institutul Agronomic „Dr. Petru Groza” din Cluj-Napoca (1985-1991), din nou redactor principal la Scutul patriei (1991-2000), de unde se va şi pensiona. Debutul absolut se produce în Scînteia pionierului (octombrie 1949), iar debutul literar propiu-zis are loc în revista Luceafărul (an III, nr. 17 (52) 1 sept. 1960), la rubrica „Dintre sute de catarge”, cu povestirea Livia. Colaborează la Scînteia pionierului, Pentru patrie, Viaţa studenţească, Viaţa militară, Apărarea patriei, Albina, Făclia, Scutul patriei, Tribuna, Steaua Luceafărul, Radio Cluj, iar după 1989, la Atlas-Clujul liber, Viaţa creştină, Iancule Mare!, Mesagerul, Adevărul de Cluj, Sălajul, Graiul Sălajului, Graiul Maramureşului etc. A urmat un curs de perfecţionare a pregătirii cadrelor în domeniul „Presă locală”, la Academia „Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti (1975), iar în 1977 a obţinut atestarea calităţii de ziarist. În anul 1960 a primit Premiul I pentru proză, la un concurs organizat de revista Pentru patrie.

Pentru activitatea jurnalistică şi culturală a primit următoarele medalii, acordate prin decrete ale Consiliului de Stat: Medalia „A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (1969); Medalia „A 50-a aniversare a Partidului Comunist Român” (1971); Medalia „25 de ani de la proclamarea republicii” (1972); Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974). A mai semnat cu pseudonimele: V. Lenagu, Val. Horea, V. Răstoceanu, V. Delasomeş. A fost membru al Uniunii Ziariştilor din România şi al Asociaţiei Internaţionale a Ziariştilor. De asemenea, a constituit, la Direcţia Judeţeană Sălaj a Arhivelor Naţionale, „Fondul ziarist Valer Hossu” şi „Colecţia de publicaţii Valer Hossu”.

Lucrări publicate: Răstoci – o istorie într-un sat, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1996; Maramureş – pecete de ţară. Prefaţă de Ioan Chindriş, 1998; Nobilimea Chioarului. Prefaţă de acad. Ioan-Aurel Pop, 2003; Promovarea boului, proză umoristică, 2000; Maramureşul şi Moldova – interferenţe şi statalitate. Prefaţa de Ioan Chindriş, 2006; Miorel n-a prins viza Schengen, proză satirică, 2007; Episcopul Iuliu [Hossu], Sfîntul Marii Uniri, 2008; Vestitorul Sionului românesc, 2011; Elita Chioarului. Prefaţa de acad. Ioan-Aurel Pop, 2011. Coautor la mai multe volume colective de literatură: Vîrstele primăverii (1962); Manuscris de dimineaţă (1965), Zbor neîntrerupt (1967); Arpegii (1970), Perpetuum comic (1976), Umorul reformei, reforma umorului (2001), Destăinuirile fazanului Rudolf (2005). A colaborat şi la două volume de specialitate: Mihai Viteazul şi Sălajul (Zalău, 1975) şi Memorandul românilor (Baia Mare, 1996).

Ilie RAD