Vă place bigamia?!

Ilie CĂLIAN

CALIANCe părere aveţi despre bigamie? – am întrebat-o pe o foarte patriotică doamnă , promotoare înfierbîntată a votului românilor din diaspora. Aici trebuie să fac o precizare: cuvîntul diaspora, corect, folosit, îi desemnează pe cetăţenii unei ţări care s-au stabilit în alte ţări. Din acest punct de vedere, grupurile de români din Sudul şi Vestul Dunării, cei din Ungaria şi din Nordul Tisei nu fac parte din diaspora: n-au făcut parte din statul românesc. Cei din Republica Moldova şi Ucraina au făcut parte dintre cetăţenii României, dar nu s-au deplasat ei înafara ţării, ci s-au deplasat graniţele, aşa că i-am putea considera, oarecum, ca fiind în diaspora. Oricum, e o situaţie ciudată. În schimb, “diasporeni” curaţi sînt acei români care de bunăvoie s-au stabilit în alte ţări şi au devenit cetăţeni ai acesteia. Aşadar, nu prea ştim dacă toţi cei dinafara României fac parte din diaspora – şi nici dubla cetăţenie nu se lămureşte. Pentru patrioţii interesaţi de dubla cetăţenie, precizez că aceasta a fost o invenţie (acceptată ulterior de aproape toate statele), o invenţie parşivă, pentru ca un stat să aibă nişte “agenţi de influenţă” în alt stat – cu riscul ca aceştia să fie “întorşi” împotriva ţării-mamă.

Începusem cu bigamia. Păi, cum vi se pare ca un bărbat să aibă două soţii, cu un oarecare număr de copii ai fiecăreia, şi să fie (perfect) şi drăgăstos, şi loial, şi financiar corect cu ambele? Ştiţi că legislaţia de tip creştin-european nu acceptă aşa ceva. Dar să fie căsătorit cu două state este corect?! Adică, poţi să fii perfect loial ambelor state?! Ca să fii perfect loial ambelor state, ar trebui să plăteşti toate impozitele şi taxele ambelor state. Or, la această oră, în general, s-a abolit dubla impozitare. Asta înseamnă, simplu, că trebuie să fii perfect loial statului căruia îi virezi, la buget, obligaţiile de cetăţean.

Mai este o chestiune. Cum să fii perfect loial şi faţă de un stat, şi faţă de ceălălalt, dacă respectivele state au legi diferite?! Pe scurt: te supui legilor statului de reşedinţă. Dacă este aşa, cu ce drept financiar şi moral pretinzi să ai dreptul ca, printr-un aşa-zis parlamentar de diaspora, să participi la elaborarea unor legi pe care nu eşti obligat să le respecţi?! Să fie clar: cel care contribuie la felurite bugete ale ţării şi care va rămîne “supus” legilor statului român are justificarea să ceară drept de vot în toate adunările reprezentative ale electoratului ţării. Dar mai departe?

Revin la întrebarea iniţială: dacă nu acceptaţi bigamia, cum acceptaţi că ar putea să aibă un om două familii, faţă de care să fie perfect loial?! S-ar putea acest lucru în cazul a două ţări? Pot să te “cheme sub arme” ambele ţări simultan?! Dacă nu – cum pretinzi să ai drept de vot identic în ambele ţării?!

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.