Utopia

Ne mirăm de ai noştri politicieni!

Păi, ar fi bine să aruncăm o privire în ograda mai largă a Uniunii Europene. Tot curtea noastră, cică, unde prinde contur o tot mai avansată degringoladă politică, economică şi socială.

Un fel de nici că-că, nici că-că, în stil Nae şi Vasile.

Marionete ca Juncker sau Tusk, cântă pe clapele dezacordate ale lui Merkel şi Macron, care, la rândul lor, interpretează lied-uri ale marelui interes economico-financiar evropean.

Şi nu numai.

Concert pentru bogătani şi orchestră. Deocamdată trebuie spus că ultimele documente elaborate pentru o Evropă mai cu moţ a devenit de râsul boschetarilor din Bruxelles, Paris şi Berlin. Credeţi că glumesc? Nicidecum. Şi în oraşele amintite, ca de altfel în toate marile capitale ale Continentului (ca să nu ne pierdem vremea cu pestilenţialele lazarete ale unor zone periferice din cele mai dezvoltate ţări) există luciul sărăciei, al promiscuităţii şi deznădejdii totale.

Cu toate acestea şi încă multe alte neajunsuri ale societăţilor consolidate, fără să ţinem seama de precaritatea statelor din estul Continentului şi a celor care, disperate şi făr’ de soluţii, bat la uşa aşa-zisei prosperităţi UE – Pilonul european al drepturilor sociale pare o lucrare scrisă la beţie de Fourier şi plastografiată copy/ paste de Diamant. După acest document, cetăţenii Evropei urmează ca – atenţie! – în 2025 să trăiască într-un imens falanster, în care slujbele vor căuta pe oameni şi nu invers, iar băncile vor fi mama tuturor răniţilor de-a lungul şi de-a latul rutelor Bătrânei Doamne. Un socialism deşănţat, în care asistenţa socială va fi continuă, venitul minim va fi asigurat şi pentru cei care putoresc în veselie, asistenţa medicală de calitate va fi la ea acasă, iar pensiile vor fi mai mult decât decente.

Toate acestea cu mai multe viteze?

Ce rost are să se mintă în halul acesta? Are. Pentru că numai aşa se pot păstra porturile babane de la UE, CE. Numai aşa se poate distrage atenţia de la catastrofa Brexit, crearea prezumtivei armate evropene, atenuarea tensiunilor între dorinţa şi puterinţa UE şi SUA ş.a.m.d.

E la mintea cocoşului şi totuşi…

Există oameni – milioane – care cred în asemenea poveşti, şi care susţin cu două mâini şi un computer alegerile pe care le fac mai marii zilei. Iar aceşti semeni nu sunt nici boschetari, nici alienaţi mintali.

Ci fac parte din clasa de mijloc spre sus!