USL vrea sau nu vrea republică parlamentară?

Ilie CĂLIAN

După mulţi ani, am văzut un sondaj de opinie care merită a fi citit cu multă atenţie, întrucît pare a fi făcut foarte “profesionist” – chiar dacă eşantionul mi se pare prea mic (1.500 de persoane, din 39 de judeţe şi Capitală). Afirmă autorii că eroarea maximă admisă este de 3%, la un grad de încredere de 95%. Fie! Mai important mi se pare faptul că, pentru prima oară, apare un număr apreciabil de respondenţi care declară că nu ştiu ce să răspundă – într-o ţară plină de pricepuţi la toate cele! Procentul acestora ajunge, la unele întrebări, la 18,1%, la 18,3%, la 22%, la 27,9%, sau chiar la 32,2%! Sondajul INSCOP avea ca obiectiv aflarea opiniei cetăţenilor cu drept de vot referitoare la modificarea Constituţiei. Interesant de observat este faptul că numărul celor care s-a abţinut de la un răspuns este mare chiar şi acolo unde formularea întrebării îndeamnă discret respondentul la un răspuns direct şi … aprobator. De exemplu, la întrebarea “Credeţi că dreptul Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă trebuie strict limitat?”, sugestia este aprobată de 39,4% dintre respondenţi, 27,9% cred că ar trebui să rămînă la fel, în schimb 27,9% nu ştiu ce să răspundă.

Ce poate să însemne, cu adevărat, această abţinere de la răspuns pro sau contra? Probabil, acelaşi lucru ca la vot. Cel care nu votează este un om care, din diferite motive, îşi încredinţează decizia majorităţii, considerată, într-un fel sau altul, mai competentă.

Dintre numeroasele întrebări (cu răspunsurile respective), voi comenta doar cîteva. Iată, de pildă, aceea referitoare la rolul Parlamentului. Dacă 40% consideră că rolul acestuia ar trebui să rămînă la fel (iar 18,1% nu ştiu ce să răspundă), cei care consideră că rolul său ar trebui să crească sînt ceva mai puţini (20,1%) decît al celor care apreciază că ar trebui să scadă (21,4%). Nu vi se pare ciudată această uşoară superioritate procentuală a celor care cer scăderea rolului Parlamentului într-o ţară cu o democraţiei parlamentară pluripartidistă? Dacă toţi respondenţii ar fi bine informaţi asupra subiectului, răspunsurile ar fi fost, cu siguranţă, altele. Dar – şi în acest caz, ca în destule altele – prevalează sentimentele produse de persoane care ocupă funcţiile de parlamentari sau convingerea indusă cu uşurinţă de marele duşman al Parlamentului, Traian Băsescu, unei populaţii neobişnuite cu democraţia parlamentară.

De un interes deosebit de mare mi se par şi răspunsurile la întrebarea privind atribuţiile preşedintelui. Cei care consideră că atribuţiile acestuia ar trebui să crească sînt chiar mai numeroşi (22,5%) decît cei care consideră că ar trebui să scadă (22,2%). Aşadar, scăderea atribuţiilor Parlamentului este dorită cam de tot atîţia oameni (21,4%) cîţi doresc creşterea atribuţiilor preşedintelui (22,5%)! Vechea explicaţie – cum că “rrromânii” sînt obişnuiţi cu conduceri autoritare, ar putea fi valabilă, dar nu clarifică problema. Oare ce ar răspunde aceştia dacă ar fi întrebaţi tranşant cine ar trebui să fie mai “puternic” – preşedintele, sau premierul? Şi abia după aceea să se discute despre puterea supremă – Parlamentul.

Dar mai este ceva. Indecizia în privinţa atribuţiilor preşedintelui – respectiv republică parlamentară ori prezidenţială/semiprezidenţială – ar putea să aibă o cauză mai banală: indecizia USL în privinţa acestei chestiuni. Mai exact, menajarea lui Crin Antonescu, propus pentru a fi candidat la preşedinţie. Să aibă Crin Antonescu dorinţa de a-şi menţine aceleaşi prerogative ca şi cel pe care l-a criticat atîta – Traian Băsescu -, în speţă, prevederile constituţionale care i-au permis acestuia ca, printr-o interpretare arbitrară, să acumuleze o atît de mare putere executivă? Dacă e vorba de aşa ceva, adică de o modificare strict convenţională a unor prevederi constituţionale, atunci mai bine fără ea! Însă, este clar că, pînă la urmă, dezbaterea publică nu va mai putea evita acest subiect. Pînă atunci, însă, cel care a ieşit la atac a fost chiar Băsescu, care respinge o modificare a Constituţiei care să restrîngă atribuţiile executive ale preşedintelui. Iar dacă USL, prin liderii săi, nu-i va răspunde lui Băsescu imediat şi, mai ales, dacă printre aceştia nu se va afla şi (sau în primul rînd) Crin Antonescu, atunci ne putem aştepta ca articolul 1.(2) din Constituţie să nu fie modificat, adică să nu se precizeze că România este republică parlamentară.