Unul din 20 de români lucrează fără contract de muncă

Un studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) pe parcursul a mai bine de un an arată că unu din 20 de angajaţi lucreazăîn prezent fără un contract de muncă, dar şi că unu din trei angajaţi ar fi dispus să lucreze partţial “la negru”.

Rezultatele cercetării (sondaj de opinie şi focus group-uri) arată că 1 din 20 angajaţi lucrează fără contract de muncă, iar 1 din 3 angajaţi ar accepta să fie plătit în parte legal şi în parte la negru, dacă această situaţie i-ar asigura un venit mai mare faţă de cea în care muncesc pe un salariu integral legal, ceea ce le aduce, în final, un venit mai mic.

Pe de altă parte, 1 din 10 angajaţi (12%) din România are astăzi mai mult de un job plătit, 1 din 5 angajaţi lucrează cel puţin câteva zile pe săptămână şi de la propriul domiciliu, iar 7% lucrează în spaţii publice (gară, aeroport, cafenea etc). Mai mult, 1 din 10 nu lucrează niciodată la sediul angajatorului. De asemenea, 1 din 4 angajaţi a lucrat în cel puţin una dintre noile forme de muncă practicate deja în ţară, formele cele mai frecvente fiind telemunca sau munca mobilă bazată pe TIC (Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţii), respectiv munca ocazională.

Trebuie remarcat că 2 din 5 respondenţi sunt de părere că legea actuală a muncii este restrictivă în sensul că descurajează, mai ales din punct de vedere fiscal, practicarea de noi forme de lucru. „Dacă statul ar fi dispus să relaxeze, respectiv să eficientizeze condiţiile de înregistrare a contractelor între două persoane fizice, de exemplu, respectiv dacă nivelul contribuţiilor în urma acestor contracte nu ar fi atât de mare, în economia românească ar apărea o nouă categorie de contribuabili astăzi conştienţi de beneficiile contractelor pe care le execută, dar demotivaţi de nivelul taxelor sau de complexitatea regulilor de impunere care poate crea incertitudini”, se spune în studiu.

Studiul a fost efectuat cu sprijinul Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), pe un eşantion de 1.220 de persoane de peste 18 ani care, în perioada premergătoare, au desfăşurat un tip de activitate pentru care au obţinut venituri.

Contractul individual de muncă va deveni perimat

Studiul mai relevă că noile forme de muncă, cunoscute sub denumirea de „gig economy”, capătă amploare şi în România, iar IPP recomandă statului să evalueze acest fenomen şi să ofere un cadru legal suplu şi proceduri cât mai puţin birocratice pentru o astfel de categorie de contribuabili. „Gig economy” poate să ia forme diverse, precum: partajarea locului de muncă, telemuncă, munca mobilă bazată pe TIC (tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor), muncă ocazională, muncă în colaborare.

„Cred că în timpul vieţii noastre formele tradiţionale de muncă – reprezentate de contractul individual de muncă – vor fi estompate, vor ajunge să reprezinte sub 50%, devenind minoritare. Oricum este pe cale de dispariţie această mentalitate pe care o aveau părinţii noştri – că termini liceul sau facultatea, te angajezi la un loc de muncă, eventual mai avansezi puţin în cadrul acelei companii sau întreprinderi şi ieşi la pensie din acel loc de muncă. Astăzi discutăm în medie, cel puţin la nivel european, de schimbarea locului de muncă la fiecare cinci ani. Dar de la an la an lucrurile acestea devin mai accentuate şi ne aşteptăm ca locurile de muncă sau poziţia în cadrul aceleiaşi organizaţii să fie schimbate chiar la 2-3 ani.”, a afirmat directorul IPP, Adrian Moraru.
Fenomenul de “gig economy” este cel mai vizibil în cazul Uber. Există însă şi alte situaţii: bucătari sau coafeze care, după ce au lucrat timp de cinci-şase ani într-un loc de muncă de tip clasic şi şi-au creat o clientelă, renunţă la angajator şi lucrează pe cont propriu. Noile forme de muncă se mai practică şi în zona de comunicare, relaţii publice, precum şi a programatorilor care se angajează să efectueze proiecte punctuale, obţinute prin intermediul unor platforme online.

Pe de altă parte, sunt bănci care îşi doresc să angajeze tineri absolvenţi de facultate, dar există situaţii tot mai frecvente în care, în cadrul interviului, candidaţii îşi exprimă intenţia de a lucra „project-based”, adică să presteze munca de acasă ori în condiţii flexibile din punct de vedere al programului, livrând însă la timp rezultatele proiectului la care s-au angajat.
„Statul român, în primul rând, ar trebui să măsoare mult mai clar şi să urmărească acest fenomen. În timpul vieţii noastre, aceste job-uri, însumate – chiar dacă ele sunt foarte diverse şi foarte dezagregate – vor deveni majoritare, vor prevala în faţa muncii cu contract individual de muncă. Este un curs al economiei care este de neoprit.”, apreciază Adrian Moraru.