UNPR – partid balama

Ilie CĂLIAN

CALIANÎn editorialele anterioare mă întrebam dacă nu cumva tărăboiul care l-a făcut generalul de plastic Gabriel Oprea nu a fost altceva decît o diversiune. O diversiune în favoarea PSD. Acum, după cele întîmplate, putem gîndi la rece.

Aşadar, zice generalul de plastic Gabriel Oprea, vicepremier şi, apoi, premier interimar, că el şi UNPR iubesc PSD, respectă angajamentele luate în coaliţia de guvernare, dar va vota pentru MRU în fruntea SIE, din dragoste pentru “interesul naţional”. Aşa cum a zis-o atunci, părea, o tîmpenie. Cum să consideri că persoana lui MRU, sau a oricui, reprezintă interesul naţional, iar Guvernul ţării, care ar fi el, nu reprezintă interesul naţional sau este pe planul doi sau trei?! Repet: tîmpenie curată, fie şi numai pentru că programele de guvernare, legile curente propuse şi, mai ales, bugetul (eventual, multianual) ţin, cu adevărat, de interesul naţional mult mai mult decît un funcţionar anume, fie el şi cu rang de ministru. Altfel spus: un ministru “ţine” de “interesul naţional” mai mult decît un guvern?! Mai departe: pentru oricine ştie cîte ceva din ce se întîmplă în ţară, în UE şi în lume, este limpede că SIE nu e mare scofală, că e dependent de CIA şi NATO, controlul Parlamentului României asupra “serviciului” fiind o vorbă goală. (Despre SRI s-ar putea spune cam acelaşi lucru, doar că este ceva mai complicat, cu “reverberaţii interne”, politice şi politicianiste mai evidente.)

Generalul cu patru stele de plastic s-a răscocorit foarte tare exact în vremea în care punea la cale absorbţia PPDD, a parlamentarilor şi “activului din teritoriu” – adică, îi sufla “noului” PNL posibilitatea de a mai obţine ceva sprijin dintr-o parte politică fie cît de slabă, dar reală în plan concret. Mai notaţi ceva: faţă de numirea lui Hellvig în fruntea SRI, preşedintele Klaus Iohannis n-a mai procedat “democratic”, adică nu a mai consultat partidele. Vă amintiţi cum îşi lingea buzele de fericire Alina Gorghiu, ca o pisică după ce s-a dedulcit la farfuria cu smîntînă? Răspunzînd acuzei de lipsă de transparenţă democratică a preşedintelui Iohannis, a recunoscut că nici pe ea nu a consultat-o Iohannis. Asta spune mult despre inteligenţa politică a doamnei. Unu: n-a consultat-o pe ea – ceea ce ar însemna că, în ultimă instanţă, părerea ei nu contează. Doi: l-a consultat, indirect, pe Ponta şi-i cunoştea părerea. Şi, în plus, l-a consultat pe Gabriel Oprea, premierul interimar. Aşadar, Iohannis le-a dat de înţeles celor din conducerea “noului” PNL că ei nu contează. Mai mult, aceştia ar trebui să-i mulţumească lui Iohannis că are grijă de partidul “său”: plasîndu-l pe MRU la SIE, l-a scos din circul luptelor politice din “noul” PNL.

Acum, să ne întrebăm, “la rece”, cine a cîştigat. Nu pun la îndoială nevoia urgentă a operaţiei la genunchi a lui Ponta – şi nici faptul că, la Baku şi în Turcia, a avut ocazia să ticluiască oareşce relaţii speciale ale României în zonă. Dincolo de cele strict petroliere sau de gaze, mai este ceva: Turcia a început să facă o politică specială şi faţă de SUA, şi faţă de NATO, şi faţă de UE – ba chiar este dispusă să ajute consistent Grecia în acest moment (dacă Grecia iese din UE sau din zona euro, va fi partener cu Turcia într-un front care acoperă Estul Mării Negre, Estul Mediteranei, Asia Mică, Marea Caspică şi Drumul Mătăsii spre China). Dincolo de asta – de va fi fost ceva real din ceea ce gîndesc eu – este de observat că lipsa din ţară a lui Ponta i-a dat acestuia ocazia să evite o confruntare directă cu Iohannis într-un subiect care nici nu are mare importanţă pentru PSD, întrucît pentru PSD important este să-şi continue guvernarea cu curajul pe care l-a dovedit deja. Mai exact: relaxarea fiscală, creşterea consumului, creşterea deficitului bugetar pînă la limita rezonabilă în UE (în condiţiile în care marile ţări din UE, cu excepţia Germaniei, nu ţin cont de această limită). Altfel spus: în condiţiile în care UE şi FMI sînt foarte interesate de Grecia, România se mişcă ceva mai autonom, lansînd perdeaua de fum a instabilităţii guvernamentale pentru naivi, în timp ce specialiştii în economie şi finanţe au încredere în guvernarea Ponta.

După acest vot din Parlament s-a mai întîmplat ceva? Nu! “Noul PNL trăieşte euforic “victoria”, uitînd că nu a putut mişca Guvernul Ponta prin moţiune de cenzură (faţă de care impunerea lui MRU nu valorează doi bani), iar de altă moţiune de cenzură, pe baza acestei majorităţi de vot nu poate fi vorba: începe vacanţa parlamentară, apoi dezmorţeala după vacanţă, apoi sărbătorile de iarnă, altă vacanţă parlamentară, urmată de alegerile locale şi, apoi, de cele parlamentare. Practic, s-a dus ultima şansă de răsturnare a Guvernului Ponta pe cale constituţională. Pe de altă parte, UNPR, în frunte cu generalul cu patru stele de plastic, s-a întărit şi face gargară. Nu cumva aţi uitat că, la un moment dat, era vorba de fuziunea UNPR cu PSD? De ce nu s-a făcut? Poate că, aşa cum bănuiesc eu, PSD a decis că s-a săturat de UDMR ca partid-balama şi a inventat o altă balama – UNPR?! O balama pe care-o unge şi pe care-o dirijează cu dibăcie?…

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.