UNPR – între loialitate şi diversiune

Ilie CĂLIAN

Votul de ieri, din Parlament, în legătură cu numirea lui M.R. Ungureanu – pentru a doua oară! – la conducerea Serviciului de Informaţii Externe, adică de şef al spionilor români, în străinătate, dar şi al departamentelor de evaluare, care se află la Bucureşti – a fost precedat de o mulţime de informaţii – corecte, dar şi incorecte -, menite să tulbure deopotrivă şi opinia publică românească (mai mult sau mai puţin molcom-bovină), şi ambasadele (inclusiv “serviciile” străine de la Bucureşti), şi, în ultimă instanţă, membrii partidelor parlamentare. S-au spus şi prostii comune şi explicabile; s-au spus şi aiureli bine ticluite în aşa-numite “laboratoare” de propagandă şi intoxicare ale partidelor; s-au spus şi lucruri bine gîndite şi aprecieri ponderate.

Cea mai importantă problemă a fost – şi rămîne! – consistenţa actualei coaliţii de guvernare şi capacitatea ei de a continua guvernarea, cel puţin pînă la alegerile din noiembrie viitor. Altfel spus: poate fi considerată hotărîrea sau nevotarea lui MRU un fel de moţiune de cenzură?! Teoretic – nu şi legal!! -, ar putea fi. Adică, votarea lui MRU ar putea însemna că, în Parlament, coaliţia de guvernare, condusă de PSD, a pierdut majoritatea. Numai că lucrurile par a fi oleacă mai complicate.

În primul rînd, o asemenea eventualitate nu duce la schimbarea Guvernului, astfel că, indiferent de rezultatul votului pentru şeful SIE, Guvernul Ponta îşi poate continua liniştit guvernarea. Apoi, după începerea sesiunii parlamentare, o eventuală modificare a majorităţii parlamentare trebuie să parcurgă anumite proceduri pentru “răsturnarea” Guvernului, proceduri care cer timp (mai ales că nu se admit două moţiuni de cenzură de pe-o zi pe alta), iar, apoi, apar procedurile legate de viitoarele alegeri locale şi parlamentare.

Pe scurt: toate palavrele despre schimbarea majorităţii parlamentare şi căderea guvernului pe cale parlamentară sînt vorbe goale. Nu rămîne decît ca SRI şi DNA – poate, împreună cu o nouă conducere a SIE – să găsească o formulă extra, anti sau măcar non parlamentară de a “trînti” Guvernul, adică un soi de lovitură de stat (că tot e la modă termenul), prin intermediul “serviciilor” şi al procurorilor – că veritabilii magistraţi, judecătorii, s-au retras cu “bună” şi ticăloşită ştiinţă de la exercitarea funcţiei lor reale – de aplicare a legilor statului, în conformitate cu Constituţia României.

Totuşi, de ce s-a înfoiat aşa de tare în pene generalul cu patru stele (de plastic) Gabriel Oprea, preşedintele UNPR, lăsat de “finul” său, Victor Ponta, nu doar vicepremier (ceea ce a fost ruşinos de la început), dar şi de premier interimar? Un argument avea. Anume, faptul că UNPR a fuzionat cu PPDD, absorbindu-i pe parlamentarii care mai reprezentau acest partid. Şi a mai făcut şi un protocol de susţinere în alegeri cu o uniune a pensionarilor, în speranţa că aceştia vor vota UNPR. E adevărat, între aceştia există mulţi foşti militari, acum în rezervă, pentru a căror pensii s-a “bătut” generalul Gabriel Oprea – iar aceştia nu-şi pun întrebări în legătură cu valoarea stelelor de general ale lui Gabriel Oprea, sau ale celor de colonel ale unor gazetari din tv sau ale Monicăi Macovei. Dar nu e locul – să discut felul în care este distribuit şimţul “onoarei militare” la unele persoane în rezervă sau în retragere…

Însă, dacă, pînă la urmă, genialul general cu patru stele va fi înţeles că el şi partidul său, inclusiv cu PPDD şi anumiţi pensionari, n-ar face faţă pragului electoral din noiembrie 2016?! Dacă, cumva, îşi vor fi dat seama că nu au o statură atletică pentru a sta cu fundu-n două luntri – şi cu Ponta, şi cu Iohannis – şi vor considera că, pînă la urmă, listele comune de anul viitor cu PSD le-ar fi mai de folos decît o alianţă momentană cu “noul” PNL, care ar da un picior în fund aliatului UNPR?! Şi dacă, pe lîngă genialul Gabriel Oprea, în UNPR există şi vreo doi-trei oameni cu bun simţ şi oarece fler politic?! La urma urmelor, majoritatea parlamentară consolidată a PSD (cu “noua” UNPR, rezultată din fuziunea cu PPDD) ar putea găsi mijloace pentru a scoate din funcţie orice şef de “servicii” – de la Hellvig la MRU…