Uniunea Vamală va avea un chip preponderent asiatic

Utro

Kîrgîzstanul este considerat în acest moment principalul candidat la aderare în Uniunea Vamală, formată în prezent din Rusia, Belarus şi Kazahstan şi care se transformă treptat în Uniunea Eurasiatică şi într-un fel de mini-URSS. Ministrul kîrgîz pentru economie şi politică antimonopol, Temir Sariev, a declarat recent că, la anul, guvernul intenţionează să finalizeze toate procedurile pregătitoare pentru ca ţara să devină, în 2014, membru cu drepturi depline al Uniunii Vamale. În acest demers, Kîrgîzstanul este urmat de Tadjikistan, chiar dacă într-un ritm mai puţin hotărît.

Cu aceasta, lista de candidaţi reali pentru aderarea la Uniunea Vamală se încheie şi începe lista candidaţilor ipotetici şi condiţionaţi. Prima pe această a doua listă este Ucraina. În Uniunea Eurasiatică ea s-ar potrivi cu mult mai organic decît în Uniunea Europeană. De altfel, şi şansele Ucrainei de aderare la Uniunea Vamală sînt cu mult mai mari, ca şi folosul pe care l-ar avea: doar prin anularea de către Rusia a taxei de export la petrol şi produse petroliere, precum şi prin reducerea preţului la gaz, Ucraina ar economisi peste 8 miliarde de dolari pe an.

La rîndul său, Uniunea Vamală ar obţine, pe lîngă dividende geopolitice, şi importante dividende economice: o economie de 200 de milioane de dolari pe an, bani pe care îi pierde astăzi din cauza măsurilor de protecţie a pieţei luate de Ucraina. Cu toate acestea, elita politică ucraineană încearcă de peste două decenii să se menţină cu “fundul în două luntri”: în cea vestică şi în cea estică. Iar atunci cînd ambasadorul Ucrainei în Rusia, Vladimir Elcenko, a declarat că problemele din UE împing Ucraina în Uniunea Vamală, Ministerul de Externe de la Kiev s-a grăbit să infirme afirmaţiile acestuia.

Şi mai puţine şanse îi lasă Uniunii Vamale elitele aflate la putere în Republica Moldova. “Republica şi-a făcut deja alegerea în favoarea integrării europene, la care nu există alternativă”, a declarat premierul Vlad Filat la finalul negocierilor avute la Chişinău cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

Azerbaidjanul şi Uzbekistanul au declarat oficial şi univoc că nu doresc să se alăture Uniunii Vamale. Nu este deloc simplu să atragi în această structură nici măcar un aliat fidel Rusiei, cum este Armenia. Pe ordinea de zi a Armeniei este prioritară înfiinţarea unei zone de liber schimb cu Uniunea Europeană, în pofida faptului că a fost creat şi un grup de lucru pentru elaborarea de mecanisme de interacţionare cu Uniunea Vamală.

Cu toate acestea, proiectul eurasiatic se dezvoltă şi chiar îşi proclamă obiectivul depăşirii graniţelor fostei URSS, continuă Utro. Astfel, în prezent au loc negocieri în vederea înfiinţării unei zone de liber schimb între Uniunea Vamală şi Vietnam: desigur, nu este vorba despre un statut de membru cu drepturi depline, ci de un format “3+1”, care le-ar permite ţărilor din Uniunea Vamală să asimileze pieţele din Asia.

De asemenea, în ajunul vizitei pe care preşedintele rus Vladimir Putin a efectuat-o în Turcia, Ankara a primit la rîndul său invitaţia de a adera la Uniunea Vamală. Secretarul de presă al lui Putin, Dmitri Peskov, a declarat pentru postul de radio “Golos Rossii” că Uniunea Vamală este deschisă pentru orice ţară. Potrivit lui Peskov, “interesul şi dorinţa de a adera la Uniunea Vamală exprimată de cît mai mulţi dintre vecinii Rusiei, inclusiv de Turcia, va fi primită cu bucurie de Moscova”.

Însă, pentru o extindere cu succes orice bloc economic trebuie să-şi demonstreze eficienţa, iar din acest punct de vedere Uniunea Vamală are probleme: dacă în 2010-2011 schimbul comercial dintre cei trei participanţi creştea în ritm accelerat – cu 30% pe an -, în acest an ritmul a scăzut. În afară de aceasta, în cadrul Uniunii Vamale nu au fost nici pînă la această oră uniformizate tarifele, există o serie de excepţii de la regimul vamal comun, continuă să funcţioneze taxe interne (pentru exportul de petrol rus).

Cu toate acestea, tocmai de Uniunea “Vamală-Eurasiatică” este legat viitorul integrării postsovietice. Astfel, recentul summit al Comunităţii Statelor Independente (CSI), care s-a desfăşurat la Aşhabad, a adoptat o mulţime de acorduri, însă toate acestea amintesc de o “imitare a vieţii” unui organism care în realitate a murit deja sau este aproape de acest final.