„Uniunea iluziilor”. Ultima sută de metri a „romantismului european”

Acum câteva luni, înainte de a se activa articolul 50, care marca începerea procesului de negociere pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, se vorbea despre plecarea lui Juncker de la şefia Comisiei Europene, chiar înainte de terminarea mandatului.
Ei bine, uite că nu s-a întâmplat astfel, dar după cum par a se contura lucrurile, există încă posibilitatea, totuşi mică, de plecare a lui Juncker pe final de mandat.
Evident, această plecare poate fi o plecare în adevăratul sens al cuvântului sau poate să fie o detaşare a Preşedintelui Comisiei Europene de funcţia sa, lăsând viitorul Uniunii Europene, chiar mai repede, deoarece oricum se va ajunge în acel moment, în mâinile binomului franco-german.
Premierul olandez, l-a caracterizat pe Juncker drept un „romantic”. Părerea mea este că acest lucru înseamnă exact ceea ce se doreşte a însemna – „depăşit”. Nu putem contesta experienţa politică a acestui colos, brăzdată de nenumărate poziţii importante, de top, dar cu toate acestea, viziunea lui Juncker nu mai este agreată la acelaşi nivel ca şi în anii anteriori. E foarte posibil să nu fi fost agreată niciodată la acel nivel, dar dată fiind situaţia în ceea ce priveşte cariera de politician a lui Juncker – care se apropie de final – aceştia au aprobat-o pentru a îngădui liderului o ultimă glorie personală şi profesională.
Discursurile, legate de anul 2019, de luare a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, au fost întâmpinate cu mare pompozitate în România, prea mare pentru situaţia actuală din ţară, evident discursul lui Juncker fiind bazat pe un standard instituţional şi politic, şi nefăcând nicio aluzie la capacităţile politicului din România. Discursul „despre valori şi viitorul Uniunii Europene”, care a inclus aici şi acest item menţionat anterior, este doar unul cutuminar, nici pe departe unul de apreciere la adresa clasei politice româneşti.
Ştiu şi cei de la guvernare că discursul nu era adresat cu acest scop, dar era de aşteptat o asemenea reacţie.
Mai mult, „sărbătoarea” a culminat cu remarcile aduse de către Olanda şi Austria în ceea ce priveşte aderarea României şi Bulgariei la zona Euro şi la Spaţiul Schengen, fiind evident ceea ce ne aşteptam.
Criteriile nu mai pot fi îndeplinite şi nici nu vor putea fi în viitorul apropiat, din cauza măsurilor luate de guvernul României, care duc printre altele la depăşirea pragului de deficit bugetar de 3%. Ne putem lua adio, pentru moment, sau mai mult, de la „discursul iluziilor” şi va trebui să acceptăm realitatea. Nu ni se va permite intrarea în sferele înalte ale Uniunii Europene, dar nici nu vom fi abandonaţi pradă disperării, nu atâta timp cât există interesul menţinerii unui culoar de deschidere cu Orientul Mijlociu, Asia şi mai mult, nu atâta timp cât ameninţarea Rusiei şi acţiunile de subminare a ordinii liberale europene există.
Desigur, ne vom menţine statutul de stat apropiat de centru, dar fără a avea garanţii de viitor prea importante sau să fim privilegiaţi în vreun fel.
Mai există şi chestiunea economică, care împiedică intrarea noastră în spaţiul Schengen, dar deja de acest lucru se vorbeşte de ani buni, încă din 2011.
Părerea mea este că Uniunea Europeană se va transforma rapid într-o Uniune a intereselor, care va centra interesele nucleului dur, format din binomul franco-german şi statele care gravitează în acest sistem politic, iar discursurile de tip Juncker, vor fi ultimele de genul acesta, urmând o perioadă mult mai tranşantă din punct de vedere politic. Se va dicta scurt de la centru, şi cine nu respectă, va avea de plătit în funcţie de nivelul la care este nerespectată decizia centrului (asta dacă următoarea clasă politică va prezenta un grad înalt de credibilitate).
Evident, pentru cei de generaţia lui Juncker, este uşor să meargă înainte cu acest discurs, deoarce oricum belelele vor cădea pe capul vitoarei clase politice, belele care ne includ şi ne vor afecta de asemenea şi pe noi…
Vlad ZUBAC