Uniunea Europeană faţă în faţă cu “ursul rus”

Financial Times

Criza din zona euro este periculoasă pentru unitatea Europei nu doar în ceea ce priveşte domeniile economic şi monetar, ci şi în cel politic extern. Chiar şi înainte de criză, celor 27 de ţări membre ale Uniunii Europene (UE) le era destul de greu să elaboreze o politică externă comună, însă acum blocul european riscă să se destrame în cîteva grupuri separate.

Kremlinul nu este în stare să desfăşoare alegeri cinstite şi nici măcar să fraudeze major rezultatele acestora. Însă, există o artă în care ruşii excelează: tactica politică externă “dezbină şi stăpîneşte”. În acest sens, instrumentele diplomaţiei ruse sînt livrările de combustibili, stimulii pentru comerţ şi puterea sa militară. Acum, cînd Vladimir Putin intenţionează să revină în funcţia de preşedinte şi, posibil, să rămînă aici pînă în 2024, tentaţia Moscovei de a profita de pe urma divergenţelor din Europa s-ar putea dovedi de nedepăşit.

Din fericire, divergenţele dintre cele 27 de ţări ale UE, înclusiv în ceea ce priveşte cursul în relaţiile cu Rusia, nu par atît de mari ca pe vremea războiului ruso-georgian. UE  trebuie să pună accent mai degrabă pe o cooperare constructivă cu Moscova, decît pe înfrînarea Rusiei. Neîncrederea faţă de intenţiile Moscovei a slăbit într-o anumită măsură în Polonia şi în alte cîteva ţări cu tradiţionale atitudini antiruseşti.

Şi totuşi, UE ţine cu orice preţ să promoveze principiile democraţiei, ale drepturilor omului şi supremaţiei legii, care nu sînt trăsături puternic înrădăcinate în viaţa socială şi politică rusă. Guvernele ţărilor din UE conştientizează că acest lucru impune anumite limite în relaţiile cu Rusia şi restricţionează încrederea reciprocă.

Principala problemă constă în aceea că din abordarea UE faţă de Rusia lipsesc obiectivele sesizabile, pe care şi le pune, de exemplu, Administraţia Obama în cadrul “resetării” relaţiilor cu Moscova. Metodele politice externe ale Europei sînt birocratizate, iar cel mai rău lucru este acela că UE se lasă ghidată de iluzii cu privire la cel care este astăzi şef la Kremlin: Medvedev se situează, aparent, pe poziţii ceva mai blînde.