Un week-end de neuitat!: Concert Extraordinar la Toronto

În sala de concert

Dragi prieteni, cititori fideli (ca şi mine) ai ,,Făcliei” de Cluj, doresc să vă împărtăşesc impresii după un concert simfonic fenomenal, care a avut loc la la Toronto, în seara zilei de sâmbătă, 28 octombrie 2017.

Dar, să începem cu… începutul La sfârşit de iunie, după reîntoarcerea mea din Europa, am primit programul integral, respectiv calendarul TSO (Toronto Symphony Orchestra) , dar şi programul integral pentru stagiunea 2017-2018 de la ,,The Met” ( Metropolitan Opera House New York). Mi-am ales câteva week-enduri cu program excepţional, fie la ,,Met”, fie la Toronto (TSO).

Fotografie de album – Maestrul Zubin Mehta şi Dr. George Freundlich

Printre preferinţele mele, la loc de cinste s-a aflat (şi) Concertul (extrem de promiţător) Extraordinar din 28 octombrie la Toronto cu Israel Philharmonic Orchestra (,,IPO”) dirijată de marele Zubin Mehta, de departe cel mai renumit şi celebru dirijor din lume.

Am telefonat imediat la ,,Roy Thomson Hall”, sofisticata şi eleganta sală de concerte din inima Metropolitan Toronto. Ceea ce a urmat nu mi-a venit să cred: biletele pentru acest concert erau aproape integral vândute deja, asta cu 4 luni înainte de concert. Ţin’te frate!!! Dintre puţinele bilete rămase am cumpărat şi eu câteva, inclusiv pentru Katherine Carleton, ,,şefa” mea, Executiv Director ,,Orchestras Canada”, dar şi pentru Luci Udrea-Prica, fosta mea minunată colegă la ,,Liceul de Muzică” din Cluj (promoţia 1975). Deşi erau printre ultimele, biletele noastre au fost foarte bune; explicaţia e simplă, cele mai bune bilete din sala de concerte sunt şi cele mai scumpe. De obicei, acelea se vând ultimele.

Doctor George Freundlich

Am aşteptat cu multă nerăbdare ziua de 28 octombrie. Chiar şi în vacanţa mea recentă la Cluj, la ,,Întâlnirea de 40 de ani de la Absolvirea Facultăţii de Medicină”, promoţia 1982, (ce minunat a fost, dragii mei colegi!), adeseori mă gândeam cu emoţie la marele concert care urma să aibă loc peste câteva săptămâni De ce, oare, de câte ori se apropie un eveniment cultural extrem de mediatizat datorită valorii indiscutabile/extraordinare, cu cât se apropie mai mult, cu atât ni se pare că timpul s-a oprit în loc…, a încremenit…, a înlemnit…, nu mai ,,progresăm”; şi de data asta am simţit la fel…

Alături de Dr. Monica Bologa

Dar iată că – în fine –, cu greu, a sosit şi marele week-end. ,,Jocul de glezne” l-am făcut vineri seara, la Restaurantul ,,Canoe” (la etajul 54, panoramă incredibilă), cu câţiva medici şi alţi prieteni sârbi, inclusiv primarul nostru, Mike Milinkovich. Eu am ales acest restaurant, deoarece directoarea şi proprietara este o sârboaică, Masha Nikolich, cu care suntem prieteni la ,,cataramă” ! Deci, oaspeţi sârbi, dar şi un român rătăcit, dar bun prieten cu toţi.

Sâmbătă a fost vreme mizerabilă şi, după cafea, am făcut ,,terapie“ prin shopping (deşi mai mult am cumpărat pentru alţii…)

Spre seară, foarte emoţionat, m-am pregătit pentru concert.

Reuniunea medicilor canadieni şi români

Datorită securităţii extrem de minuţioase, publicul a fost avizat să se prezinte devreme, ca să nu aibă vreo surpriză neplăcută.

Eram în lobby la hotel, când a apărut marele Zubin Mehta, cu care ne ştim din 1996, cu ocazia unui ,,Concert cu Cei 3 Tenori”. Am vorbit pe fugă (iar cafeaua mea s-a răcit, dar ce mai contează?!), ,,aşa cum se întâmplă toate într-o redacţie”… După pozele de rigoare, ne-am îndreptat amândoi spre ,,Roy Thomson Hall”, care era peste drum. A trebuit doar să trecem strada; pe loc marcat !

Apropierea de sala de concerte mi-a adus instantaneu aminte de copilărie, de şcoală şi, mai ales, de orele de chimie cu dna Susa, cu ,,magnetul şi pilitura de fier”…

Din toate direcţiile lumea se îndrepta către sala de concerte. La cele 2630 de locuri au mai fost adăugate cam 250 de locuri, pe un balcon ,,improvizat” în spatele scenei. Am ajuns devreme, aşa cum e bine, şi m-am instalat în fotoliul meu confortabil; biletul era excelent. De unde eram, puteam să văd foarte bine întreaga orchestră şi pe ,,sclavul în frac”, de data asta Marele Zubin Mehta.

La apariţia Orchestrei, toată lumea s-a ridicat în picioare. S-a intonat Imnul Naţional al Canadei, ,,O Canada”, iar apoi Imnul Naţional al Israelului ,,Hatikva” (,,Speranţa”); această piesă muzicală este bine cunoscută în România. Ea, de fapt, provine din Moldova, unde ca piesă de muzică populară i se spunea ,,Cucuruz cu frunza-n sus”…,Un emigrant, iubitor al cântecului popular românesc, a fredonat la infinit această piesă, care a devenit un fel de şlagăr şi, ulterior, a devenit imn naţional. Tot această piesă a fost apreciată (şi) de compozitorul ceh Smetana, care a compus ,,Vltava”, în care regăsim ,,Cucuruz cu frunza-n sus” !!!

Prima piesă a fost o suită locală scrisă de compozitorul israelian Amit Poznansky, ,,Foot Note”, un fel de ,,Încheiere“ a unei cărţi. Mi-am adus aminte de obligativitatea, de odinioară, a Filarmonicii ,,Transilvania” de a interpreta, la fiecare concert, o piesă românească, de exemplu de Cornel Ţăranu, Toto Herman sau Tiberiu Olah, ,,Prind visele aripi” (şi noi, elevii prăpădiţi, spuneam ,,Prind vitele aripi”)…. A fost o piesă muzicală chiar reuşită, în care nu au dominat onomatopeele!!! Această piesă a fost premiată la numeroase festivaluri începând cu 2012. A urmat Maurice Ravel, ,,Daphnis şi Chloe”, o suită mai mult decât încântătoare; păcat că se interpretează rar, doarece este extrem de dificilă pentru orchestră. Interpretarea acestei dificile piese a fost absolut IMPECABILĂ!. Ravel a fost – fără nici o îndoială – cel mai mare orchestrator din literatura muzicii clasice. Lui Ravel îi plăcea să ,,epateze” prin evidenţierea instrumentelor de suflat, scriind solo-uri minunate, dar teribil de greu de interpretat. Suita ,,Daphnis şi Chloe” seamănă în foarte multe privinţe cu enorm de iubita piesă, suita ,,Sheherezada” (noi, elevii mucaliţi, îi spuneam ,,Shmecherezada”) de marele Rimski Korsakow, cu siguranţă al doilea mare orchestrator după Ravel însuşi.

S-au remarcat – de departe – flautul, dar şi oboiul, clarinetul şi trompeta principală. Să convenim, totuşi, că toţi ,,au pus umărul” în interpretarea senzaţională a suitei ,,Daphnis şi Chloe”. S-a aplaudat mai mult decât frenetic, în picioare, melomanii ,,plutind” peste nori de încântrare spirituală.

A urmat pauza; în foaier, puzderie de clujeni ?!!! – Luci Udrea-Prica, dr. Monica Bologa, o clujeancă convinsă (cum părinţii ei – celebrul Prof. dr. Sandu Bologa şi soţia Grete erau la Cluj –, Monica a făcut ,,de gardă” la concertul simfonic), verişoara ei, Maria, şi subemnatul…, toţi clujeni get-beget. Poate că au mai fost şi alţii, dar era greu să-i depistezi în acest adevărat ,,Turn al lui Babel”. Sala de concerte a devenit un fel de furnicar ,,Who is Who” în ale muzicii, dar şi ,,moguli” dezvoltatori din Dubai (duba-i pregătită) şi din America de Nord. Bunăoară, lângă mine a stat o familie care a venit special cu avionul de la Edmonton, adică o călătorie cum ar fi Cluj-Stockholm (,,beauty on water”)…

În partea a doua a concertului s-a interpretat una dintre compoziţiile de referinţă ale marelui Richard Strauss, poemul simfonic ,,O viaţă de erou” (noi, prăpădiţii îi spuneam ,,O viaţă de zerou”). Mai profundă şi mai sofisticată decât ,,Don Juan”, ,,Till Eulenspiegel” sau ,,Zarathustra”, ,,O viaţă de erou” poate fi considerată a doua mare compoziţie a lui Strauss, după ,,Simfonia Alpilor” (Opere de genul ,,Ariadna din Naxos” nu se pot compara cu muzica simfonică propriu-zisă).

Interpretarea superbă a ultra -dificilului poem ,,O viaţă de erou” m-a făcut să încremenesc în fotoliu. Întreaga audienţă a urmărit, copleşită de emoţie, acest poem interpretat IMPERIAL de o mega-orchestră de 120 de virtuozi sub conducerea celui mai mare dirijor din lume, marele Maestro Zubin Mehta.

Cel ce s-a evidenţiat cel mai mult a fost primul cornist, Jamie Cox, care interpretează magistral orice i se pune-n faţă, începând cu Till Buhoglindă, Cesar Franck, Ceaikovski, Mozart etc. Mărturisesc că am avut ochii umezi, gândindu-mă cu nostalgie la prietenul nostru drag, Vasile Oprea, marele cornist clujean, plecat dintre noi de aproape doi ani !!! Jamie Cox a fost absolut fantastic şi la fel au fost soliştii de la instrumentele de suflat ,,de lemn”, dar şi de la celelalte alămuri. Nu am putut să nu fac comparaţii cu Orchestra ,,Transilvania” din anii 70, cu Gavril Costea la flaut, Ioan Rittes la clarinet, Marton Szoverdi la oboi, Arpad Sorosan la fagot, Gh. Muşat la trompetă, Vasile Oprea şi Ioan Olteanu la corn şi Ghiţă Lungu la trombon.

Cu toţii au fost ,,SUPER”, la fel cum tot ,,SUPER” au fost şi ,,the new kids on the block” – Pisicuţ, cunoscut şi sub numele de Dorel Marc, Bobiţă Purcărin, Vasile Toda, Ilie Munteanu, Ioan Raţiu, Nicolae Dosa şi alţii…

Calitatea concertului tocmai urmărit a fost STRATOSFERICĂ; toţi membrii orchestrei s-au străduit din răsputeri să fie, fiecare în parte, o ,,rotiţă” folositoare în acest angrenaj bine uns şi care dădea impresia că ar putea merge de la sine… Dar nu a mers de la sine; a mers uluitor sub bagheta magică a Marelui Zubin Mehta.

La sfârşit s-a aplaudat,din nou, în picioare, în mod frenetic. Fireşte că Zubin Mehta i-a ridicat în picioare mai întâi pe cei cu responsabilităţi solistice şi lumea aplauda în delir. Apoi a ridicat toată orchestra, iar el stătea mândru pe podium, împărtăşind bucuria orchestrei, dar şi a publicului extaziat de un concert ,,ce n-a văzut Parisul”.

S-a interpretat şi un ,,bis”: unul dintre Dansurile Slave de Dvorak. A fost un delir…

Zubin Mehta conduce IPO din 1962, iar din 1970 a fost numit ,,Music Director For Life at IPO”. Printr-o stranie coincidenţă, IPO s-a format în 1936 şi tot în 1936 s-a născut Zubin Mehta în Statul indian Gujarat şi crescut la Bombay de un tată medic de reputaţie internaţională. Peste ani, Zubin Mehta a fost – în paralel – şi Music Director la Montreal, la Los Angeles, la New York şi în Bavaria. A primit atâtea diplome, medalii şi distincţii că nu le poate număra nici măcar un computer.

Când ne-am întâlnit – înainte de concert – i-am urat ,,Happy Diwali”, ,,Happy New Year” (s-a născut în Gujarat, unde se sărbătorea ,,Anul Nou”) şi ,,Happy Kite Flying”, o mare sărbătoare în India, pe 14 ianuarie. Mi-a mulţumit pentru urări şi m-a întrebat de unde le ştiu pe toate… Poate că nu ştia că sunt un mare admirator al Indiei, ţară pe care am străbătut-o în lung, în lat şi în diagonală, aşa cum puţini au făcut-o…, sau poate nu aflase că pe mine mulţi mă strigă ,,Mr. Google”.

Absolut încântaţi (aproape copleşiţi de emoţie) de concert, am mers – împreună cu un mic grup de prieteni (inclusiv Luci şi soţul Mircea Prica) la un bar peste drum; am povestit ,,în neştire” şi ne ,,ciupeam”, pentru a ne da seama că totul a fost aevea şi nu era vreun ,,miraj”…, un vis…, în paradis. A doua zi, adică duminică, am participat la o fabuloasă masă festivă cu cei mai renumiţi medici din Toronto şi chiar din Canada.

Clujul nostru iubit a fost reprezentat de Prof. Emerit dr. Claude Kortas (un coleg libanez, mai român decât românii!!!) Directorul Programului de Medicină Internă/Nefrologie la celebra UWO (University of Western Ontario, London, Ontario) şi de subsemnatul, muzicianul şi medicul emerit, Director al Spitalului ,,Bingham Memorial Hospital” din Matheson… Nu chiar de colo… Not all that bad…

şi, uite-aşa, am petrecut un week-end de neuitat. M-am reîntors duminică noaptea la Matheson. Acest week-end extraordinar m-a făcut un om mai bun, un fiu mai bun pentru mama mea nonagenară, un medic mai bun, mai generos şi mai înţelegător. S-a confirmat din nou ceea ce eu spun de la vârsta de 32 de ani: – ,,Nu este niciodată prea târziu să ai o copilărie fericită”!

P.S. Corespondenţa prietenului nostru din Canada, clujeanul George V. Freundlich – format ca muzician pe băncile Liceului de Muzică din Cluj – reputat medic (discipol al şcolii Medicale Clujene), distins cu cele mai înalte titluri medicale canadiene, dobândite printr-o muncă dedicată, de înaltă performanţă şi plină de altruism, ne-a bucurat, ca de fiecare dată. Cum ne-a bucurat să regăsim în relatarea sa Clujul şi oamenii săi, de astăzi sau de mai ieri, care-i bântuie cele mai frumoase amintiri şi existenţa de fiecare clipă. (m.b.)

George V. FREUNDLICH

Matheson, Canada