„Un roman fluviu în cheie postmodernă”

Romanul „Trei femei, cu mine, patru” al scriitoarei Hanna Bota a ajuns de curând și la Cluj-Napoca. Autoarea, membră a Uniunii Scriitorilor din România, și-a lansat cartea în cadrul celei de-a 13-a ediții a Festivalului TIMAF, în mijlocul unui public numeros, înconjurată de familie, prieteni și colegi de breaslă.

Pentru a înțelege mai bine mizele cărții, Hanna Bota a provocat invitații – Victor Cubleșan, Andrea Hedeș, Edith Nilsson și Andrea Chiș – să se raporteze la aceasta din perspectivele a trei categorii diferite de personaje pe care le întâlnim în roman – mama, exponent al tradiției, sora, cea care are experiența emigrării într-o altă realitate și, nu în ultimul rând, nepoata, care, în cuvintele prozatoarei, „trece dincolo de trecere”.

„Este o carte foarte complexă, cea mai complexă de până acum a Hannei. Este un roman omogen, bine scris, cu un stil acaparator, care explorează tema familiei dintr-o anumită perspectivă, într-o anumită linie, urmărește trei plus unu personaje – deși, veți vedea, citind cartea, sunt zeci de personaje secundare foarte bine conturate – trei axe aparente care se prelungesc una pe alta și axa Hannei care pune la un loc toate aceste episoade. Vorbește despre condiția femeii în societatea românească și în lume și despre această societate. E o structură foarte interesantă și o propunere foarte provocatoare. Hanna nu face paradă de figuri de stil, lucrează mult pe construcție”, a subliniat criticul Victor Cubleșan.

„Știu că Hanna a avut multe frământări legate de acest roman, de cum să găsească tonul potrivit, construcția potrivită, chipul personajelor. Am fost curioasă să citesc această carte și să văd la ce soluție s-a oprit. Este un roman al familiei, însă vreau să vă îndemn pe toți să nu îl citiți doar ca pe o carte de inspirație autobiografică pentru că s-ar pierde foarte mult din farmecul acestei cărți. Chiar dacă așa a început, de la o premisă foarte intimă, ea este o operă literară, are toate atuurile. Cartea Hannei este un roman fluviu în cheie postmodernă, explorează femininul dar și ideea de feminism într-o notă echilibrată. Aceasta este una dintre noutățile cu greutate pe care le aduce, de a pune accent pe istoria familiei din perspectivă feminină”, a mărturisit Andrea Hedeș, scriitor, critic literar și editor.

„M-a frământat o idee, un gând când am citit cartea, m-am întrebat dacă există oare o etică scriitoricească, cât de mult poți să dezvălui, cât de intim. Eu, care sunt în miezul lucrurilor, am recunoscut foarte multe dintre personaje, au fost întâmplări reale. Am contribuit la scrierea cuvintelor în limba suedeză, să fie totul corect, cu acuratețe”, a adăugat Edith Nilsson, sora autoarei, stabilită de 25 de ani în Suedia.

„Prin cartea aceasta, Hanna m-a introdus într-o lume a serialelor, personajele ei sunt atât de captivante încât simți nevoie să le urmărești evoluția în timp. În toată cartea avem experiența vieții și a morții. Hanna apare foarte puțin, ea este cea care leagă lucrurile ca să nu se destrame. Spre deosebire de mama, de condiția femeii din acea perioadă, evoluția celorlalte femei ne oferă modele de a ieși din tiparul tăcerii, de a ne face auzite vocile, dorințele. Haloma este personajul meu preferat. Ea este cea mai multiculturală, cea mai complexă dintre femeile din carte, călătorește foarte mult tocmai pentru a se regăsi pe sine oriunde s-ar afla”, a evidențiat Andrea Chiș din postura de cititor.

Intervenția din finalul lansării a aparținut scriitorului și criticului Răzvan Voncu: „Hanna Bota scrie când simte că are de livrat cititorilor o poveste, o experiență și, de ce nu, o provocare. E un scriitor care nu face paradă de atuurile sale. Ceea ce scrie ea are miez. Sunt convins că romanul va avea un drum frumos în receptarea critică și va intra, cred, în conștiința literară contemporană. E un roman multifațetat, o ficțiune, o poveste generală, care este lăsată de Hanna Bota deschisă, astfel încât fiecare dintre cititori să se poată și identifica și confrunta și să rămână cu ceva. Este un roman care atrage atenția că viața trebuie trăită și că avem aici pe pământ o durată de timp limitată în care trebuie să ne câștigăm accesul la cealaltă durată, cea care este eternă. Această perspectivă a eternității străbate, de altfel, literatura Hannei.”

Iulia GHIDIU

Foto: TIMAF