UN POET AL LINIEI, CARE CREDE ÎN REALITATEA PALPABILĂ A UNIVERSULUI

Schiţă de portret Valovits Laszlo. Pictor, grafician şi scenograf, absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj (1972), format în ambianţa maeştrilor Nagy Imre, Abody Nagy Bela, Ciucurencu, Corneliu Baba, membru al UAP, Filiala Cluj, din 1992. „Cunoscut graţie numeroaselor expoziţii personale şi colective din ţară şi străinătate, este marcat, încă de la începutul carierei artistice, de acea provocare spirituală pe care o implică execuţia portretului, considerat pe drept cuvînt <piatra de încercare> pentru orice artist plastic. În timp, călăuzit de împrejurări, a avut fericita ocazie de a cunoaşte şi frecventa cele mai diverse medii sociale, culturale, a avut privi legiul de a se dedica studiului portretelor celor mai proeminente personalităţi ale vieţii spirituale şi culturale ale timpului şi spaţiului transilvan şi nu numai. A trebuit să găsească expresivităţile plastice definitorii, distincte, prin care să surprindă deopotrivă omul, personalitatea şi spiritualitatea celui portretizat. Artistul consideră că omagierea acestor oameni de mare cultură constituie un privilegiu în demersul artistic. Portretul reputatului violonist de talie internaţională, laureat al prestigiosului Concurs Ceaikovski, Ştefan Ruha, se înscrie plenar în galeria portretistică a binecunoscutului pictor Valovits Laszlo. Ciclul dedicat marilor personalităţi culturale cuprinde: muzicieni: George Enescu (Muzeul Min-On din Tokio), Ant onin Ciolan, Erich Bergel, Mihaly Guttman, Alexis Hauser, Victor Dan; scriitori: Lucian Blaga, Fodor Sandor, Nicolae Steinhardt, Negoiţă Irimie; prelaţi: Mindszenti Jozsef, Marton Áron, Scheffer Janos, Jakab Antal, Csiha Kalman, David Laszlo, Szabo Arpad, Salkahazi Boldog Sara; artişti: Mohy Sandor, Vasile Pop, Kusztos Endre; regizori: Harag György; istorici şi critici de artă: Virgil Vătăşianu, Mircea Ţoca, Tibori Szabo Zoltan; profesori medici: Octavian Fodor, Mircea Birţ, Liviu Vlad, Szeplaki Laszlo, Fazekas Janos ş.a.”

Pictor şi grafician de mare forţă, aflat acum într-un punct decisiv al împlinirii, artistul Valovits Laszlo propune publicului – cu această amplă expoziţie al cărei vernisaj va avea loc vineri, 25 septembrie 2015, la ora 18, în sălile Muzeului de Artă Cluj-Napoca – o incursiune în real, în acel real abordat în tuşe exacte, care cuprinde şi recursul la memorie, „topit” într-un surîs discret, şi unduirile prelungi ale bătrînelor sălcii, şi o lume a motivelor fruste, reflectată în monocromii sau rafinate străluciri coloristice, patinate de timp. După experienţe şi căutări diverse, dar fertile, înscrisă pe un parcurs început prin 1970 şi extinsă pînă astăzi, creaţia lui Valovits pare să fie o continuă pledoarie pentru conştiinţă, pentru acea fascinantă viaţă a spiritului care se studiază pe sine, mereu şi mereu, care revine în simptomatice d’après-uri – ca în fascinantele cicluri de portrete (un Crist îngîndurat, academicianul şi istoricul de artă, seniorul Virgil Vătăşianu, dirijorul de geniu Erich Bergel, magicianul baghetei Antonin Ciolan, profesorul nostru de muzică, Mihaly Guttman, criticul Mircea Ţoca, cu pătruzătoarea sa privire luciferică, poetul şi filosoful Lucian Blaga, tînăr sau în plină maturitate, chipul lui Bartok Béla, marcat de amărăciunea exilului…); în cele cu feţe ingenue de copii sau suave potrete feminine; cu animale („kinogramele” cu misterioasele vite negre cu ochi blînzi, coborîtoare din timpuri arhaice, cărora artistul le surprinde, în chiar mediul lor caracteristic şi într-o grafică viguroasă, dinamica interioară, tristeţea existenţei, felul lor de a fi, cu totul special); în cicluri cu arbori, pini şi sălcii (inconfundabilele sălcii ale lui Valovits, cu truchiurile lor contorsionate asemenea unor torsuri măcinate de timp şi ploi), sălcii care plîng în surdină bucurii şi dureri.

Descoperim în succesiunea tablourilor (pictură, grafică, desen în cărbune, linogravură) cum realul declanşează „trezirea” eului artistic, acea curiozitate dublată de atenţia, subtilă, aflată în chiar geneza operei. Lucrări de dimensiuni mari sau medii urmează călătoria iniţiatică de la idee/pretext la imagine sau pînă la cuvîntul şoptit, construind cu rigoare şi echilibru, cu o ştiinţă a gradării tonurilor, arhitecturi şi compoziţii în care fondul şi forma, indiferent de modul în care au fost ele receptate de artist, se contrapunctează reciproc.

Penelul, cărbunele, peniţa, creionul se proiectează în ducturi cînd calme, cînd pătrunse de zvîcniri nervoase, tocmai pentru a putea „traduce” plastic tipologii, caractere, decupaje din natură. Şi toate sub semnul miracolului creaţiei, cu aceeaşi fericită uimire cu care renascentiştii se aplecau asupra detaliului revelator. Preocupat de definirea rolului proporţiilor şi armoniei în opera de artă, Valovitzs Laszlo realizează, şi în această nouă personală, exerciţii ale spiritului lucid, „jucîndu-se” cu posibilul şi cu tentaţia perfecţiunii.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro