Un plan eşuat

După ce Curtea Constituţională a stabilit că desemnarea lui Ludovic Orban pentru funcţia de premier are atributele unui conflict juridic între preşedinte şi Parlament, este clar că planul PNL-ului privind anticipatele a intrat în impas. Liberalii mizau pe soluţia simplă – dar şi simplistă – a invalidării „cu repetiţie” a unui nou guvern Orban în Parlament. Astfel, după două voturi negative s-ar fi putut ajunge la dizolvarea Parlamentului şi la alegeri anticipate, lucru dorit şi de liberali, şi de preşedinte, dar nu şi de PSD, care se teme că la „anticipate” va pierde cu brio. Iată însă că planul s-a dovedit falimentar. De altfel, chiar şi fără decizia Curţii – pe care, că tot veni vorba, eu nu o înţeleg, însă, nefiind jurist, nici nu îmi permit să o comentez – este de prespus că nu s-ar fi ajuns la vot. Aceasta deoarece mai multe partide, cu PSD în frunte, au anunţat că nu vor să asigure cvorumul necesar luării unei decizii, aşa că nici măcar nu vor păşi în sala de şedinţă. Soluţia dată acum de Curte este ca Iohannis să desemneze un premier care să poată strânge o majoritate parlamentară. Altfel spus: punct şi de la capăt.
Să lăsăm deoparte decizia Curţii şi să vedem cam cum ar putea evolua situaţia. Din cîte îmi dau seama totul ar putea merge mult şi bine cam la fel. Şi asta, indiferent pe cine ar numi Iohannis premier. Lucrurile ar putea sta aşa pentru că nici un partid nu are majoritate parlamentară, şi nici nu se întrevede, deocamdată, o înţelegere care să ducă la o asemenea situaţie. O variantă este cea a eternei târguieli, în care cele două tabere politice să încerce să-şi atragă suficiente voturi din altă parte, ceea ce înseamnă, evident, compromisuri şi promisiuni. Interesant de această dată este că promisiunile cu pricina ar putea fi făcute nu pentru alegerea unui nou guvern, ci doar pentru un simplu vot, indiferent care ar fi acela, cu bilă albă sau neagră.
O altă variantă ar fi o înţelegere între cele două tabere. Cel mai probabil, alegerea unui nou guvern sau declanşarea anticipatelor ar putea fi realizată doar printr-un acord între cele două părţi – liberalii şi useriştii, respectiv psd-iştii şi cine o mai fi. Însă, pe primii nu-i intreresează guvernarea imediată, ci anticipate comasate cu alegerile locale, ultimele trebuind să se desfăşoare în iunie. Evident, ei au tot interesul să „trântească” un guvern în Parlament, chiar dacă este al lor. Dar social-democraţii se feresc de anticipate ca dracul de tămâie şi se tem de comasare, pe motiv că ar putea pierde dintre primarii pe care îi controlează, aşa cum s-a întâmplat recent în Cluj. Existând interese divergente, este dificil (dar nu imposibil) ca un asemenea miş-maş să poată fi rapid încheiat. Iar interesele noastre, ale alegătorilor, nu interesează pe nimeni.

Viorel DĂDULESCU