Un nou război bate la uşă

Utro

Teheranul i-a atenţionat pe europeni să nu impună embargo la importurile de petrol iranian, pentru că în caz contrar el va închide strîmtoarea Ormuz, prin care trece circa 40 la sută din petrolul exportat pe mare. Drept replică, SUA au ameninţat Iranul cu utilizarea forţei. Acum, cînd evenimentele au început să evolueze după cel mai periculos scenariu, nu este clar dacă părţile implicate vor avea tăria să nu-şi ducă ameninţările la îndeplinire.

Uniunea Europeană (UE) nu s-a temut nici de un posibil colaps pe piaţa petrolieră, nici de perspectiva declanşării unui nou conflict militar şi a decis totuşi să impună în etape un embargo asupra importurilor de petrol iranian. Cauzele unui asemenea curaj din partea europenilor, veşnic indecişi şi oscilanţi, sînt evidente.

În primul rînd, asupra europenilor făceau demult presiuni SUA: pas după pas, Europa sprijinea noile sancţiuni pe care Washingtonul le iniţia în mod unilateral. Aceste sancţiuni vizau atît companii concrete, cît şi domeniile petrolier şi financiar ale Iranului în general.

În al doilea rînd, SUA au oferit încredere aliaţilor lor, concentrînd în Golful Persic purtătoare de avioane, nave-amfibii şi un batalion de puşcaşi marini. Totodată, în golf au intrat şi nave militare britanice şi franceze. Nu în ultimul rînd, la 17 ianuarie Al Arabiya informa în legătură cu desfăşurarea unui contingent american de trupe terestre în Israel. Astfel, Washingtonul şi aliaţii săi s-au pregătit destul de bine pentru un atac asupra Iranului, în cazul în care acestea s-ar gîndi să-şi pună în aplicare ameninţările.

De altfel, Iranul pare să conştientizeze discrepanţa dintre forţele armate şi evidenta lipsă de perspectivă în cazul unei confruntări cu trupele militare ale NATO. Da, Iranul ar putea să-i facă mult sînge rău Occidentului, dar să-l învingă – puţin probabil. În această privinţă Europa poate fi liniştită.

În al treilea rînd, pronosticurile privind colapsul pieţei petroliere, în cazul sistării importurilor iraniene şi chiar al blocării strîmtorii Ormuz, li s-au părut europenilor puţin întemeiate.

Iranul asigură mai puţin de 6 la sută din importurile de petrol ale UE. În afară de aceasta, noile surse de petrol nu ar trebui căutate prea departe: Arabia Saudită deţine rezerve solide şi ar putea majora rapid extracţiile de petrol cu aceeaşi cantitate de 2,5 milioane de barili pe zi, care ar lipsi din cauza blocadei petroliere asupra Iranului.

Anumite incoveniente pentru Europa ar putea crea majorarea preţurilor mondiale la petrol, inevitabilă în cazul acutizării situaţiei din jurul Iranului. Însă, Europa este deja obişnuită cu acest lucru: în 2008 a fost şi mai dificil. În afară de aceasta, în condiţia unor preţuri mari la combustibili, vor fi inaugurate noi surse pentru obţinerea de hidrocarburi: va deveni avantajoasă extragerea de petrol din nisipurile petroliere ale Canadei şi SUA, se va majora atractivitatea exploatării zăcămintelor mai greu accesibile şi a celor de gaz de şist din SUA, dar şi din Europa.

Însă, în cazul în care strîmtoarea Ormuz va fi totuşi blocată, lucrurile vor lua pentru Europa o întorsătură ceva mai serioasă. UE va resimţi lipsa unei pătrimi din importurile sale de petrol şi nici Arabia Saudită, nici nisipurile petroliere ale Canadei nu vor putea compensa foarte repede această lipsă.