UN DRUM AL CRUCII PENTRU ZILELE NOASTRE

Astăzi, 26 aprilie 2013, începînd cu ora 20, Ţara Lăpuşului va fi martora unui eveniment unic şi inedit: realizarea unei procesiuni, cu o cruce mare de 7 m, de la biserica Buna-Vestire, prin centrul oraşului Tîrgu Lăpuş şi înapoi, procesiune care reproduce metaforic drumul parcurs de Isus pînă la Calvar. Sînt invitaţi toţi creştinii, pentru ca acum, în Postul Mare, să dovedească ataşamentul faţă de suferinţele lui Isus, care prin Patima Sa ne-a dobîndit Învierea. Crucea va fi purtată de călugări ai ordinului franciscan capucin, stabiliţi din 2011 la Tîrgu Lăpuş, urmaţi de preoţi din protopopiatul Lăpuşului şi credincioşi din tot Maramureşul.

Una dintre devoţiunile deosebit de populare în rîndul credincioşilor romano şi greco-catolici, practicată zilnic în toate parohiile, în special în Postul Paştelui, este Calea Crucii, care urmăreşte drumul parcurs de Cristos din pretoriul lui Pilat din Pont pînă la mormînt. În secolul al XVI-lea, acest drum a fost numit oficial „Via Dolorosa” (Calea Durerii) sau simplu Calea sau Staţiunile Căii Crucii.

Tradiţia spune că Preasfînta Fecioară Maria mergea zilnic la locurile pătimirii Domnului nostru Isus Cristos. După ce împăratul Constantin a legalizat creştinismul, în anul 312, această cale a fost marcată cu cele mai importante staţiuni ale sale. Sfîntul Ieronim (342-420), trăind în Betleem în ultima parte a vieţii sale, ne spune că mulţimi de pelerini din diferite ţări vizitau aceste locuri sfinte şi parcurgeau Calea Crucii. Devoţiunea a continuat să crească în popularitate. În secolul al V-lea, a apărut în Biserică interesul pentru „reproducerea” locurilor sfinte în alte zone, pentru ca pelerinii care nu puteau merge în realitate în Ţara Sfîntă să o poată face într-un mod devoţional, spiritual, în inimile lor. La sfîrşitul secolului al XVII-lea, amplasarea staţiunilor în biserici a devenit tot mai populară. În 1686, Papa Inocenţiu al XI-lea, datorită faptului că puţini oameni puteau călători în Ţara Sfîntă din cauza asupririi musulmane, a acordat dreptul de a se amplasa staţiuni în toate bisericile franciscanilor.

Papa Clement al XII-lea a permis să fie amplasate staţiuni în toate bisericile şi a fixat numărul lor la 14. În 1742, Papa Benedict al XIV-lea a cerut tuturor preoţilor să îşi îmbogăţească bisericile cu Calea Crucii, care trebuia să includă 14 cruci şi era în mod obişnuit însoţită de picturi sau imagini ale fiecărei staţiuni în parte.

În prezent, sînt 14 staţiuni tradiţionale: I) Isus este osîndit la moarte; II) Isus ia crucea pe umeri; III) Isus cade întîia oară sub povara crucii; IV) Isus o întîlneşte pe Maica sa mîhnită; V) Simon din Cirene îl ajută pe Isus să-şi ducă crucea; VI) Veronica şterge faţa lui Isus cu o mahramă; VII) Isus cade a doua oară; VIII) Isus le mîngîie pe femeile din Ierusalim care plîng; IX) Isus cade a treia oară sub povara crucii; X) Isus este dezbrăcat de hainele sale; XI) Isus este răstignit pe cruce; XII) Isus moare pe cruce; XIII) Isus este luat jos de pe cruce; XIV) Isus este înmormîntat.

Maria HODIŞ