Un an în care sirenele ambulanțelor clujene au sunat mai mult ca de obicei

Un an solicitant, cu mult mai multe cazuri decât cel de dinainte, cu provocări noi, cu „atribuții” noi, dar cu aceleași resurse materiale și umane, la Serviciul de Ambulanță Județean Cluj. Perioade cu până la 450 de solicitări pe zi. Peste un milion de kilometri parcurși de ambulanțe. Și… nimeni nu și-a dat demisia, în 2021, de la SAJ Cluj! Ba, mai mult – spune managerul acestuia, dr. Horia SIMU – au existat persoane care, după pensionare, s-au întors la Ambulanță ca voluntari. Asta, din dragoste pentru oameni. Un sentiment, de altfel, specific tuturor celor care au ales să lucreze aici.

„Perioada cea mai grea a fost perioada cu vârfurile de val. A fost perioada octombrie-noiembrie și perioada primăverii, când am avut și peste 13.000 de solicitări. Noi aveam, în mod obișnuit, înainte de Covid, cam 6.500 – 7.000 de solicitări, dar în rest, în aceste vârfuri am avut 12.000 în noiembrie, în octombrie 13.000” – mărturisește dr. Horia Simu.

Dacă în 2021 s-au salvat vieți, și lor, celor de la Serviciul de Ambulanță Județean Cluj, trebuie să le spunem: „Mulțumesc!”

– Cât de greu a fost anul 2021, comparativ cu 2020, la Serviciul de Ambulanță Județean Cluj?

– Dacă anul 2020 a fost un an de adaptabilitate la tot ce a fost nou și în primul rând la această pandemie, care din februarie ne-a afectat și pe noi, apoi criza materialelor din martie – aprilie, vârfuri, stări de urgență, stări de necesitate și ce a mai fost, anul 2021 a fost o continuare, dar o continuare, zic eu, mult mai logică și mult mai procedurată a acelui an 2020. Propriu-zis, adaptabilitatea a continuat să existe, a trebuit să ne adaptăm la tot felul de noi situații: blocaje de spitale datorită vârfurilor pandemice din primăvară și din toamnă, pacienți care parcă nu mai rezonau la fel ca acum doi ani, refuzul de a merge la spital: „Nu mai vreau să merg la spital! Vreau să rămân acasă! Dați-mi ceva să rămân acasă”. Și, bineînțeles, începutul vaccinării, continuarea vaccinării, problemele „vaccinați-nevaccinați”, inclusiv în cadrul personalului medical.

Toate acestea au fost provocări. În rest, în activitatea care până acum se desfășura undeva pe trei paliere și în principal era activitatea de urgență, care înseamnă asigurarea urgențelor – că-i cod roșu, galben, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, persoană inconștientă, traumatologice, accidente de orice fel – de circulație, de muncă, traumă, transporturile asistate, cu pacienți critici, între unități spitalicești sau extrajudețene, transportul pacienților noncritici, pentru că sunt și aceștia – externații la domiciliu, dializații, cei care au nevoie de o investigație -, au apărut și recoltările pentru teste covid. Recoltări care nu au existat acum doi ani.

– Nu erau în atribuția SAJ?

– Odată cu modificarea metodologiilor de lucru și apariția definițiilor noi de caz pentru acest Covid-19, bineînțeles că a apărut și necesitatea recoltărilor pentru teste Covid atât din partea noastră, cât și din partea direcțiilor de sănătate publică. Și atunci…, chiar a fost o provocare. De ce? Pentru că și restul urgențelor trebuiau rezolvate, căci în primul rând este urgența-urgență, pacientul inconștient sau accidentul de circulație.

Lumea poate nu înțelege, dar restul urgențelor merg mai departe, cancerul merge mai departe, bolile cronice, la fel, se decompensează, indiferent că este un an cu… vârf de Covid, cu valul doi, cu valul trei, valul patru sau câte or mai fi.

Două ambulanțe din Cluj și câte una din fiecare substație au făcut doar recoltări. Avantajul, acum, în perioada aceasta, este că avem studenți la Medicină, anul IV, anul VI, deci din anii terminali, care au venit voluntari, prin ISU și-au depus cererea de voluntariat, și fac recoltări și asta ajută foarte mult echipajele noastre, care pot să meargă la urgențe, la restul urgențelor. Momentan au scăzut solicitările pentru recoltări, dar deja ne așteptăm: că o fi valul cinci, că o fi valul șase, până la urmă se pare că, la fel ca peste tot, acest Covid a pus stăpânire și pe sistemul medical și pe Urgență.

– Care a fost perioada cea mai grea din an, la SAJ Cluj?

– Perioada cea mai grea a fost perioada cu vârfurile de val. Un val epidemic, în mod normal, are șase-opt săptămâni, plus-minus. Cam asta ar fi acea cocoașă, curbă a lui Gauss sau cum vreți să o numim. A fost perioada octombrie-noiembrie și perioada primăverii, când au fost cele două vârfuri de sarcină și când am avut și peste 13.000 de solicitări. Noi aveam, în mod obișnuit, înainte de Covid, cam 6.500 – 7.000 de solicitări, dar în rest, în aceste vârfuri am avut 12.000 în noiembrie, în octombrie 13.000. În decembrie au început să scadă, dar oricum e mult, față de cât aveam.

– Pe perioada Untold cum a fost?

– Pe perioada verii, pe perioada relaxării „cocoașei”, vârfului epidemic, au fost 9.500 de solicitări pe lună, care-s multe. Deci, în jur de 300 de solicitări pe 24 de ore. De la 300 până la 450 au fost, cu tot cu recoltări.

– Înainte de Covid care era media?

– Undeva la 220 -230, uneori și sub 200. Deci a avut loc o creștere și a mai intervenit ceva. Și în perioada vârfului Covid pacientul critic trebuia dus la spital. Orice pacient trebuie evaluat după ce, bineînțeles, i se dă pune diagnosticul antigenic sau PCR, că este pozitiv. A fost blocajul spitalelor! Am avut autosanitare care au așteptat o oră, două ore, în anumite substații trei ore. A trebuit dusă butelie de oxigen, suplimentară, pentru pacientul care era în ambulanță, pentru că efectiv nu erau locuri în spital!

– Câți oameni sunt în prezent la SAJ Cluj?

– 345 – 360. Ce mă bucură pe mine acum este că toate locurile care s-au scos pe perioada stării de alertă au fost ocupate. Au fost concursuri pe bază de interviu, de experiență, că a fost vorba de ambulanțieri sau că a fost vorba de asistenți, și toate s-au ocupat, am avut o adresabilitate foarte mare. Chiar la ultimul concurs de genul acesta au fost 14 asistenți pe 3 locuri, majoritatea dintre foștii voluntari de-ai noștri, care-au terminat și școala postliceală și care au revenit în activitate.

– Ați avut cazuri de Covid în rândul personalului?

– Bineînțeles. Am avut mai ales în perioada ianuarie – august. Vaccinarea în rândul personalului medical a început în luna ianuarie, fiecare, benevol, cum a vrut. Unii au făcut vaccinul pentru că au văzut colegii lor că s-au îmbolnăvit, alții au făcut pentru că au dorit, alții nu au făcut vaccinul și au făcut și boala undeva prin iulie, prin august, chiar septembrie. La mijlocul lui decembrie 2021 aveam 92% personal medical vaccinat, cu schema de vaccinare completă. Vrând, nevrând, intră în contact în fiecare zi cu tot felul de persoane.

– Spuneați că au existat foarte mulți pacienți care vă rugau să-i lăsați acasă, să nu-i duceți la spital. Care considerați că este cauza pentru care oamenilor le este frică să meargă la spital?

– Cred că este, la unii dintre aceștia care refuză, frica de sistem. Până la urmă, pacientul zice: „Stau mai bine acasă”. Tu, acolo, ce ajutor primești? De multe ori cu medicul de familie nu poți vorbi decât telefonic sau online, care nu înseamnă consult medical, oricum am învârti-o. O evaluare medicală n-o poți face decât la un spital, pentru că oricâte întrebări ai pune și oricât de amănunțit ai fi în interogatoriu, trebuie să vezi pacientul. Orice medic învață: inspecție, palpare, percuție și acum, că suntem în 2022, paraclinicele, imagistica, în primul rând, laboratorul, ca să-ți poți face o părere. Și o mașină pe care vrei s-o cumperi și numai întrebi prin telefon, nu prea ai siguranța că va fi bună! Mulți pacienți preferă să stea acasă. Poate este și frica de a se infecta într-un spital. Erau foarte multe… și acum mai sunt, foarte multe păreri.

– Considerați că mediatizarea asta atât de intensă a pandemiei, în special număratul… morților în fiecare zi, este benefică populației?

– Dacă ar fi o mediatizare pozitivă, adică să arate și părțile pozitive, poate că ar fi. Cred că ar trebui, după părerea mea, niște discuții sau interviuri cu persoane din sistem, care să zică efectiv cum se vede din interior pandemia, pentru că din exterior poate să se vadă, totuși, fals. Eu fac o analogie mică aici, apropo de prima ninsoare care a picat peste România. Știrile, la noi, sunt: drumuri blocate, dezastre, ce ne facem. Este chiar un filmuleț cu prima ninsoare care pică peste București în anul 1950, în care arăta zăpadă de 20 de cm peste tot… Într-adevăr era cu tentă, puțin, comunistă, cu tramvaiul care n-a putut să mai meargă, cu lumea care a înțeles asta, a început să curețe, pentru că nu mai puteau să-și deschidă mașinile. Deci poți privi și pozitiv: copii care au ajuns să se bulgărească, oameni de zăpadă. Poți fi un pic și pozitiv.

– Îmi imaginez un spital în care, în fiecare dimineață, cineva vine pe hol cu trâmbița și răcnește: În salonul cutare au mai murit cinci, în salonul cutare au pierit șapte, în salonul cutare au crăpat patru. Fără să adauge că din saloanele x, y, z, trei, șase, nouă, zece s-au însănătoșit și au plecat acasă. Ar fi corect?

– Nu. Dintotdeauna, și nu doar de acum, din ultimii doi ani, tot timpul, într-un spital, cineva, din păcate, decedează, dar alții merg acasă, se fac bine.

– Da, dar știrile despre cei care se fac bine nu se dau. De popularizat se popularizează doar cazurile de boală și morții.

– Da, și atunci cine pierde este tot acel pacient care se gândește de două ori: să sune sau să nu sune la ambulanță, să meargă la spital sau să nu meargă la spital.

– Câte cazuri ați avut în 2021, până la începutul lui decembrie?

– Acum doi ani ziceam: Am depășit 100.000 de cazuri la o populație de 550 sau 600.000”, cât are acum județul Cluj, plus populația sezonieră. În 2021 am depășit 120.000 de cazuri, până la 1 decembrie. Estimativ, ar mai fi 12.000 de cazuri în decembrie. Deci sunt multe, iar noi avem aceleași resurse umane și aceleași resurse materiale.

– Au fost zone de populație, orașe, sate, în care solicitările să fie mai multe ca în alte părți?

– Peste tot au fost. În toate părțile au fost solicitări mai multe decât de obicei.

– Au fost și apeluri false, în 2021?

– Au fost. Apelurile false cred că vor fi întotdeauna, în toată Europa. Poate că ar trebui mai mult mediatizate, pentru că, până la urmă, o autosanitară pe care o trimiți și merge o oră și nu găsește pe nimeni, telefonul apelantului este închis, înseamnă o autosanitară care putea să meargă la alt caz în vremea respectivă și n-o ai liberă pentru cazul respectiv.

– Cel mai greu și cel mai greu, ce a fost, în 2021?

– Blocajul sistemului în sine. Adică, atât Serviciul de Ambulanță, cât și spitalele. Cum s-a întâmplat în toate țările Europei, când a fost vârful de sarcină, pentru că vârf epidemic înseamnă număr mare de cazuri pe unitatea de timp. Dacă am doi pacienți pe oră, ăia doi vor ajunge într-un spital, vor fi preluați, o să aibă timp, medicii, 50-60 de minute să le facă o radiografie, analize, să le găsească un loc în spital; apoi urmează alți doi. Dar când sunt zece odată, toți critici, trebuie găsite locuri.

– Ce considerați că s-a greșit în ce privește gestionarea pandemiei?

– Nu a mai trăit așa ceva, această pandemie, cred că nimeni. Toată lumea s-a adaptat. Cred că mai mult putem trage niște învățăminte, de a crea niște resurse, în viitor, spitale, de a asigura oameni, echipamente. Altfel, e foarte simplu: „Haideți să mai facem trei spitale de campanie!”. Bun, facem, dar ce punem înăuntru? Căci ne trebuie medici, ne trebuie asistenți, ne trebuie echipamente.

– Cât de bine v-a dotat Ministerul Sănătății cu echipamente, pentru a face față pandemiei?

– Ne-a dotat. În prima perioadă au fost materiale trimise de Ministerul Sănătății prin Centrul Județean de Coordonare a Intervenției și s-au dat din rezervele de stat materiale de protecție, pentru că asta era pe primul loc. După aceea am avut finanțare și acum avem, din fericire, un stoc pentru un eventual val cinci. Nu sunt epidemiolog, nu știu ce va urma, dar trebuie să avem o rezervă tot timpul. Țin minte că atunci când a început pandemia, în primăvară, singurele costume de protecție pe care le aveam erau cele achiziționate cu trei ani în urmă și nefolosite, când a fost acel risc epidemiologic cu Ebola. Acele costume au fost folosite la primele cazuri de covid, când nimeni nu știa nimic, ce virus este, cât de periculos este, cum se transmite.

– Cum apreciați colaborarea cu instituțiile și cu celelalte servicii implicate în gestionarea pandemiei?

– Totul este centralizat. Colaborarea este foarte bună. Totul ține de comunicare: când ai telefon direct sau ai grupurile proprii, interne, când orice informație o trimiți sau o primești în timp real, este totul OK. Stocurile de materiale de protecție și de dezinfecție, de pildă, se transmit de două ori pe zi la CJCI. Autosanitarele funcționale se raportează o dată pe zi: mai pică una, se strică un motor, se strică ceva, avem bușituri, căci din păcate județul Cluj este așa cum este. Toate sunt raportate.

– Practic, toate se operaționalizează mai repede decât înainte?

– Da. Astea pot să zic că s-au învățat în 2020 și s-a continuat în 2021 această operaționalizare și această comunicare mai rapidă între spitale, inclusiv locurile libere din spitale. Au fost situații când, de pildă, nu erau locuri libere pentru pacientul critic la terapie intensivă, au fost perioade cu zero locuri la terapie intensivă în toată țara. Dacă se elibera un loc, să zicem, în Sighet, venea autosanitara care lua pacientul de aici și-l ducea la Sighet, pentru că era singurul loc liber.

– A trebuit să faceți multe astfel de transporturi în afara județului?

– Da, în vârfurile respective s-au făcut. În fiecare zi erau astfel de transporturi.

– Cam câți km ați făcut cu ambulanțele, în 2021?

– S-a depășit cu mult milionul de kilometri. Iar un milion de kilometri înseamnă întreținere mașini. Fiecare avem mașină acasă și știm că trebuie schimbat un filtru de ulei, trebuie schimbat uleiul – dacă nu apar alte probleme!, de schimbat o curea… Deci tot angrenajul acesta înseamnă oameni și mașini. Oamenii să fie pregătiți, deci trebuie să meargă programele de pregătire în continuare, cu toate aceste interdicții și riscuri epidemiologice.

– Suntem ca la tv, am dat mai mult știri negative, dați-ne, vă rog o știre pozitivă, legat de SAJ Cluj.

– Cred că celor care lucrează aici le place, pentru că nimeni nu și-a dat demisia. Nimeni nu și-a dat demisia și, mai mult, am avut surpriza ca un șofer care era abia ieșit la pensie să vină înapoi ca voluntar pe perioada stării de alertă. Am zis: „Omule, ai niște boli, ai diabet, ai… etc, acum vii aici unde-i riscul epidemiologic mai mare?” „Nu contează, mă protejez, mă simt bine”.

Știri pozitive sunt, emailuri sunt, scrisori de mulțumire sunt. De obicei sunt popularizate de media cele negative, care sunt pe prim plan, unele documentate și altele mai puțin documentate. Dar sunt și știri pozitive, la SAJ Cluj.  Sunt și raportări pozitive, sunt emailuri de mulțumire către echipajul X, Y sau către serviciul în sine.

– Ce vă doriți pentru 2022?

– Să nu mai fie nici un val pandemic, asta în primul rând. Cu acest virus probabil că ne-am obișnuit un pic, dar îmi doresc să nu mai apară alți viruși. Și, ce-mi doresc cel mai mult: să crească capacitatea acestui serviciu de urgență, că vorbim de noi sau de SMURD. Cum tot repet de ani buni: aș dori ca ambulanța să aștepte urgența și nu urgența să aștepte ambulanța. O altă dorință a mea ar fi să primim ambulanțe noi, pentru că un milion de kilometri înseamnă uzură. În prezent avem 88 de mașini, dar funcționale sunt 80%. Ne-ar mai trebui 20-30 de ambulanțe, minim.

M. TRIPON